Jocuri pe Internet

Cubul Rubik, rezolvat

Construcţie

Din această categorie fac parte cele mai vechi jocuri. Scopul jocului este de a asambla toate piesele pentru a forma un obiect, o imagine sau pur şi simplu pentru a umple un spaţiu dat. Primul joc de acest tip a fost realizat în 1760 de către un britanic, John Spilsbury. Cel mai popular este jocul de tip puzzle (în en: jigsaw puzzle, puzzle-decupaj) şi constă în reconstituirea unei imagini tăiate în bucăţi. De asemenea, între cele mai populare jocuri din această categorie se afla aşa-numitul “Tangram” ce constă în şapte piese (cinci triunghiuri dreptunghice isoscele, un pătrat şi un paralelogram) ce trebuiesc compuse pentru a forma un pătrat.

Desfacere

Scopul este eliminarea unui element din cadrul jocului, prin desfacerea altora. Jocurile din această categorie sunt de obicei foarte complicate. În majoritatea cazurilor, piesele au elemente interne care nu se pot vedea şi care blochează jocul (obiectul) din a fi desfăcut prin “metode obişnuite”. Un exemplu clasic este “Tunul şi ghiuleaua” şi constă în eliminarea ghiulelei ce pare a fi blocată pe ţeava tunului, în vârf. Este cunoscut şi sub numele de Arabi Gun. De asemenea, alte jocuri din această categorie constau în descoperirea unor compartimente ascunse. Majoritatea jocurilor de acest tip fac parte din cultura asiatică (Japonia şi China).

Interconectare

Pentru început le desfaci, apoi le recompui. Jocurile din această categorie (majoritatea construite din lemn) sunt de forme geometrice simetrice, uneori extrem de complexe şi plăcerea masochistă este recompunerea lor la forma iniţială. Cel mai popular este jocul de “Şase piese” care are mai multe variante. Stewart Coffin şi Bill Cutler sunt doi dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi ai acestor jocuri. Totuşi, cele mai deosebite forme nu sunt cele geometrice, ci cele concepute cu precădere în Japonia, sub formă de animale, sau corpuri zburătoare.

Descâlcire, descurcare

Obiectivul jocului e să eliberezi (elimini) o piesă din el. De obicei e vorba de un inel sau o altă formă inchisă (ciclică). Majoritatea sunt construite din sârmă (metal) sau sfoară, eventual combinate cu elemente din lemn sau sticlă. Unul dintre cele mai cunoscute jocuri de acest tip conţine un postament, câteva sfori cu bile din lemn la capete şi un inel (de obicei metalic). Scopul este eliminarea inelului. Rezultatul este dificil de obţinut, mai ales că incurcarea sforilor poate face jocul şi mai greu (chiar de adus în starea iniţială).

Dexteritate

Majoritatea jocurilor din această categorie folosesc o bilă ce necesită adusă într-un anumit punct, sau introdusă în anumite perforaţii, trecând prin diferite ipostaze, mişcând prin înclinare sau lovire tabla de joc. Evident, bila nu trebuie să părăsească sau să cadă de pe parcursul ei. De obicei, aceste labirinturi sunt inchise în cutiuţe de lemn sau plastic şi sunt foarte răspândite.

Mişcări secvenţiale

Jocurile de acest tip sunt jocurile în care piesele trebuiesc mutate (de obicei prin alunecare, fără a părăsi “spaţiul de joc”) pentru a forma imagini sau cuvinte precum şi cunoscutele Cuburi Rubik, Soma etc.

Geometrice

Puzzle geometric

Acestea sunt paradoxuri geometrice care constau în rearanjarea pieselor (plane) sub aceeaşi formă, dar în poziţii diferite, ducând la dispariţia unei zone din forma finală faţă de cea iniţială. De asemenea, un joc popular din această categorie, cunoscut din 1986, constă într-un desen cu treisprezece personaje, care după o uşoară rearanjare a pieselor desenate duc la dispariţia unuia dintre personaje (Get Off the Earth sau The Vanishing Leprechaun).

Vase sparte

Sunt cele mai vechi jocuri de acest gen. Multe aparţin Fenicienilor (zona Turcia de azi), fiind cei mai “talentaţi” în acest domeniu. Problema constă în a bea lichide din aceste vase fără a vărsa conţinutul, ele fiind pline de perforaţii, atât în zona “gâtului” cat şi pe “corpul” sau mânerul lor. De obicei există o perforaţie prin care lichidul se bea, acoperindu-le pe celelalte cu degetele. De cele mai multe ori, lichidul se bea printr-o perforaţie aflată pe mâner, sau pe corpul vaselor. Fiind de obicei vechi, aceste jocuri au o mare valoare întrucât evidenţiază măiestria celor ce au lucrat aceste vase de lut.

Împachetare

Jocurile de acest tip sunt reprezentate de ilustraţii pe o suprafaţă plană (de obicei hârtie sau carton) urmând a fi îndoită în diverse moduri pentru a “construi” diferite imagini. O hartă pliantă poate fi un exemplu, atât timp cât desenele realizate prin “unirea” străzilor pe liniile de îndoire pot compune o imagine. Jocul tip origami nu se încadrează în această categorie.

Compoziţii imposibile

Deşi nu sunt practic nişte jocuri, aceste “jucării” pun la încercare privitorul care îşi pune întrebarea tipică oricărui truc de magie: “Cum au făcut asta?!”. Una dintre cele mai vechi şi poate cea mai cunoscută compoziţie de acest tip este “Corabia în sticlă”. Harry Eng (citeşte despre) este un cunoscut “magician” care a împins această practică la extrem, folosindu-se de pachete de cărţi de joc, mingi de tenis sau chiar pantofi sport pentru a le introduce în interiorul sticlelor. Jeff Scanlan este cel care îi continuă astăzi arta.

(Wikipedia sub licenţa GNU)

Jocul de masă este un termen generic pentru jocurile pe planşetă, jocurile cu cărţi de joc, jocurile cu zaruri, jocurile de război miniaturale, jocurile de aranjare a pieselor şi alte jocuri care sunt jucate de obicei pe o masă sau pe altă suprafaţă plană. Termenul este folosit pentru a distinge aceste tipuri de jocuri de sporturi şi de jocurile video, care se bucură în prezent de o popularitate mai mare decât cele mai multe jocuri de masă.

Termenul este folosit de asemenea pentru a distinge jocurile de roluri de jocurile video de roluri, deşi jocurile de roluri nu necesită o suprafaţă de joc.

În jocurile de noroc în cazinouri, termenul “joc de masă” este folosit pentru a distinge jocuri precum blackjack, craps, ruleta şi baccarat, jucate pe o masă şi operate de unul sau mai mulţi dealeri, de maşina cu sloturi. Termenul are sens prin aceea că unele jurisdicţii permit cazinourilor să posede doar sloturi şi nu jocuri de masă, sau (în rare cazuri) invers.

Tipuri

Jocurile de masă se pot clasifica în funcţie de forma generală sau echipamentul folosit.

• Jocuri pe planşetă
• Jocuri cu cărţi de joc
• Jocuri cu zaruri
• Jocuri miniaturale
• Jocuri de roluri
• Jocuri hârtie şi creion

Jocuri precum şah şi table sunt exemple de jocuri aparţinând categoriei de jocuri de planşetă. Alte jocuri folosesc diferite atribute şi nu pot fi clasificate fără echivoc (de ex. monopoly foloseşte o planşetă dar şi zaruri şi cărţi de joc).

Pentru mai multe din aceste categorii există subcategorii şi chiar sub-sub-categorii sau genuri.

Clasificare în funcţie de şansă

O clasificare mai sistematică diferenţiază jocurile de masă în funcţie de şansa implicată. Două elemente fundamental diferite de şansă pot fi importante în joc: şansa datorită unui rezultat nesigur (de ex. la rularea zarurilor sau cărţi care se împart în timpul jocului), şi şansa datorită unei situaţii nesigure (de ex. poziţia oponentului). Jocurile în care incertitudinea rezultatulu joacă un rol se numesc jocuri stochastice (spre deosebire de jocurile deterministe), iar jocurile în care incertitudinea stării contează se numesc jocuri informative parţiale (sau imperfecte), spre deosebie de jocurile informative complete.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

În jocul cu mai mulţi jucători^[1] jucătorii pot fi oponenţi independenţi, echipe, sau o singură echiă care joacă împreună. Jocul cu mai mulţi jucători independenţi este dificil de analizat formal într-o teorie a jocului întrucât jucătorii pot forma coaliţii.^[2]

Teoria jocului

John Nash a demonstrat că jocurile cu mai mulţi jucători au o soluţie stabilă întrucât acele coaliţii dintre jucători nu sunt permise. El a câştigat premiul Nobel pentru economie pentru acest important rezultat care a extins teoria von Neumann la jocurile de sumă zero. O astfel de strategie stabilă este denumită echilibrul Nash.^[3]

Dacă cooperarea dintre jucători este permisă, atunci jocul devine mult mai complex. Multe concepte au fost dezvoltate pentru a analiza astfel de jocuri. Deşi unele au avut un succes parţial ăn domeniile economiei, politicii şi conflictului, nu s-a dezvoltat încă nicio teorie general valabilă.^[3]

În teoria cuantei de joc s.a descoperit că introducerea cuantei de informaţie ăn jocul cu mai mulţi jucători a permis un nou tip de strategie a echilibrului care nu se găseşte în jocurile tradiţionale. Restricţiile în alegerile jucătorilor poate avea efectul unui contract prin prevenirea situaţiilor în care jucătorii ar putea profita de trădare.^[4]

Tipuri

Exemple de astfel de tiputi de jocuri includ:

• Şarade – un joc de peterecere în care jucătorii mimează şi ghicesc titluri.^[5]

• Contract Bridge – un joc de cărţi dintre două echipe a câte doi jucători.^[5]

• Counter-strike – un joc video jucat de individuali sau echipe.^[6]

• Diplomacy – până la şapte jucători negociază soarta Europei.^[7]

• Lord of the Rings – un joc de masă în care jucătorii cooperează şi se sacrifică chiar pentru a distruge Inelul.^[8]

• Monopoly – un joc de masă despre comerţul cu proprietăţi şi închirieri.^[9]

• Poker – un joc de noroc jucat de obicei cu cca. şapte jucători.^[10]

• Risk – un joc de război cu conflict global.^[11]

• Scrabble – un joc de cuvinte ăn care jucătorii construiesc cuvinte încrucişate.^[12]

• Shadowfist – un joc de cărţi de colecţie jucat mai ales de patru jucători.^[13]

• World of Warcraft – un joc de roluri online cu foarte mulţi jucători.^[14]

Referinţe

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Video: Nickelback’s Somday-World of warcraft music video

O carte joc este o carte care permite cititorului să participe în poveste făcând alegeri care afectează cursul naraţiei, care se desparte în diferite versiuni prin paragrafe sau pagini.^[1][2]

Descriere

La finalul unui paragraf, cititorul are de obicei posibilitatea să aleagă o versiune narativă care poate fi urmată, fiecare opţiune conţinând o referinţă la numărul paragrafului care trebuie citit în continuare în funcţie de alegere. Cititorul poate eventual ajunge la un paragraf de final de poveste. În cele mai multe cărţi joc numai unul (sau dacă sunt mai multe, o minoritate a acestora) din paragrafele de final vor finaliza povestea cu un final “fericit”, celelalte finaluri terminînd povestea cu un “eşec”.^[3]

Cărţile joc sunt scrise de obicei la persoana a doua cu cititorul asumându-şi rolul de caracter fictiv. Titlurile sunt de obicei publicate în serii conţinând mai multe cărţi, deşi au fost publicate şi cărţi joc individuale. În timp ce cărţile în mai multe serii sunt naraţii de sine stătătoare, alţii continuă naraţia pornind de la cărţile anterioare din serie.

Există trei tipuri de cărţi joc. Primul este romanul arborescent de intrigă (un exemplu este seria de cărţi joc Choose Your Own Adventure), care cere cititorului să facă o alegere dar altfel seamănă cu un roman obişnuit. Cel de al doilea tip este aventura solitară de joc de roluri (un exemplu fiind seriile de cărţi joc Tunnels and Trolls), care combină romanul arborescent de intrigă cu regulile unui joc de roluri, permiţând jocului să fie jucat fără un moderator de joc dar necesitând cumpărarea de manuale distincte. Cel de al treilea tip este cartea joc de aventură (de exemplu, seriile de cărţi joc Fighting Fantasy), care combină romanul arborescent de intrigă cu regulile simple de roluri incluse în fiecare carte.^[4]

Linkuri

• gamebooks.org
• DreamPath – A freeware tool for creating and playing game books.
• Storypaths – An online tool for creating and reading basic gamebooks.
• A site dedicated to Online Gamebooks!

Referinţe

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Red Dwarf

Jocurile ficţionale sunt jocuri care au fost create special pentru a transpune în ficţiune activităţi reale.

Multe jocuri ficţionale au fost “translatate” înapoi în viaţa reală de către fani sau amatori de jocuri prin crearea unor piese şi reguli care să se potrivească cu descrierea dată în sursa originală. De exmplu, versiunea neoficială a lui Fizzbin poate fi regăsită în realitate, iar Mornington Crescent este jucat foarte mult pe forumurile online.

Tipuri obişnuite de jocuri ficţionale:

• Jocuri de biliard
• Jocuri de masă
• Jocuri cu cărţi de joc
• Jocuri de roluri
• Sporturi
• Alte jocuri

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Video: Mornington Crescent – The Movie

Un joc în derulare a jocului de masă The Game of Life.

Un joc de planşetă este un joc cu piese plasate pe, îndepărtate de pe, sau mutate pe o “planşetă” (o suprafaţă premarcată specifică de obicei acestui joc). La fel ca alte forme de divertisment, jocurile de planşetă pot reprezenta aproape orice subiect.

Există multe tipuri şi stiluri diferite de jocuri de planşetă, inclusiv cele la nivel de bază care nu au adoptat o temă anterioară – precum Damele – ca şi jocuri mai complicate cu subiecte definite, sau narative, precum Cluedo.

Categorii

Există mai multe categorii în care se pot încadra jocurile de planşetă. Următoarea este o listă cu cele mai comune:

• Jocuri de strategie abstracte precum şah, dame, Arimaa, irensei, Pacru sau go
• Jocuri de masă în stil nemţesc, sau Eurojocuri, precum The Settlers of Catan sau Puerto Rico
• Jocuri de curse precum parchisi sau table
• Jocuri dă-cu-zarul-şi-mută, precum Monopoly sau Life
• Jocuri trivia, precum Trivial Pursuit
• Jocuri de cuvinte, precum Scrabble
• Jocuri de război, de la Risk la Advanced Squad Leader

Bibliografie

• Gobet, Fernand, de Voogt, Alex, & Retschitzki, Jean (2004). Moves in mind: The psychology of board games. Psychology Press. ISBN 1841693367.
• Rollefson, Gary O., “A Neolithic Game Board from Ain Ghazal, Jordan,”
• Bulletin of the American Schools of Oriental Research, No. 286. (May, 1992), pp. 1-5.
• Fiske, Willard. Chess in Iceland and in Icelandic Literature—with historical notes on other table-games). Florentine Typographical Society, 1905.
• Falkener, Edward. Games Ancient and Oriental, and How To Play Them. Longmans, Green and Co., 1892.
• Austin, Roland G. “Greek Board Games.” Antiquity 14. September 1940: 257–271
• Murray, Harold James Ruthven. A History of Board-Games Other Than Chess. Gardners Books, 1969.
• Bell, Robert Charles. The Boardgame Book. London: Bookthrift Company, 1979.
• Bell, Robert Charles. Board and Table Games from Many Civilizations. Mineola, New York: Dover Publications, 1980. ISBN 0-486-23855-5
  • Reprint: New York: Exeter Books, 1983.
• Sackson, Sid. A Gamut of Games. Arrow Books, 1983. ISBN 0-09-153340-6
  • Reprint: Dover Publications, 1992. ISBN 0-486-27347-4
• Schmittberger, R. Wayne. New Rules for Classic Games. John Wiley & Sons, 1992. ISBN 0-471-53621-0
  • Reprint: Random House Value Publishing, 1994. ISBN 0-517-12955-8
• Parlett, David. Oxford History of Board Games. Oxford University Press, 1999. ISBN 0-19-212998-8

Linkuri

• Board Games at LoveToKnow – Game overviews, strategies, and tips, including information on educational board games
• Board Game Geek

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)