Un joc de stradă este un sport sau un joc jucat pe străzile oraşelor mai degrabă decât pe un teren special. Jocurile de stradă sunt de obicei simple activităţi agreabile jucate de copii într-un mod cât mai convenabil cu putinţă. Unele din ele s-au dezvoltat ajungând şa nivel de concursuri prin turnee organizate, precum stickball.
Atunci când jocurile de stradă au la bază un sport organizat regulile se schimbă de obicei mult, pentru a se adapta situaţiei. Mingile din sporturile specifice sunt înlocuite de obicei cu mingi ieftine de plastic.
Lista jocurilor de stradă
Stickball, o variantă urbană a baseball-ului
Hit the Bat, o altă variantă a baseball-ului
Basket de stradă
Streetball
Handbal chinez, o variantă a handbalului american
Skully, “golful omului sărac”, jucat cu capse de la sticelele de băuturi
Ringolevio, un joc cu două echipe şi elemente amestecate din Tag şi Hide and seek
etc.
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Jocul cu laser este un sport de echipă sau individual unde jucătorii încearcă să puncteze prin tragere la ţintă, de obicei cu un dispozitiv emiţător de infraroşii de mână. Ţintele sensibile la infaroşu sunt de obicei îmbrăcate de toţi jucătorii şi sunt uneori integrate în zona în care se desfăşoară jocul. Încă de la naşterea sa în1979, prin lansarea Star Trek Electronic Phasers fabricat de South Bend, jocul cu lasr a evoluat atît ca joc de sală cât şi în aer liber, şi poate include simulări de luptă, jocuri de roluri, sau evenimente sportive competiţionale care includ configurări tactice şi ţeluri exacte.
Deşi numele implică folosirea de lasere, laserele reale nu sunt de obicei folosite cu excepţia dispozitivelor de ţintă. Elementul de transmitere actual al aproape tuturor dispozitivelor laser este o Diodă cu Emisie de Lumină (LED) infraroşie similară celor folosite în telecomenzi. Termenul laser este practic folosit în scop comercial. Dispozitivele de ţintire computerizate deţinute de fiecare jucător emit în fapt un flux scurt de infraroşii care conţin un semnal de identificare, iar ţinta înregistrează semnalul când este atinsă de flux. În multe cazurim dispozitivul de ţintire conţine un laser vizibil pentru a ajuta jucătorul în fixarea ţintei. Jocul cu laser este similar cu paintball, nerf, airsoft şi alte simulări de trasgeri sau sporturi de ţintă, dar diferă prin folosirea unui sistem computerizat de control. Sistemul computerizat oferă posibilitatea evidenţei scorului ca şi respectarea anumitor reguli – precum o perioadă obligatorie în care un jucător nu poate trage după ce a fost lovit de un alt jucător. Cele mai multe echipamente pentru jocurile cu laser pot fi folosite pentru un stil de joc, reguli, timing şi scopuri, cunoscute drept un format de joc, comutând apoi rapid la alt format de joc. Diferenţele pot include comutarea de la jocul individual la cel colectiv, sau de la interacţia directă a jucătorului la reguli gen asediu, cu software alterând atât jocul general cât şi comportarea echipamentului. Multe sisteme de joc cu laser moderne permit foloisirea diferitelor caracteristici per individ sau pe alte considerente, pe baza progreselor jocului sau a performanţelor de joc individuale, permiţînd o mai mare personalizare.
Jocurile cu laser necesită echipamente specializate, robuste, şi de obicei necesită software puternic şi proprietar pentru scor. Echipamentul proprietar este creat de mai mulţi fabricanţi. Unii furnizori oferă orice de la echipament personal la componente pentru arenă interactivă precum “mine” sau “baze”, la afişaje de scor în timp real, “antagonişti virtuali” interactivi şi construcţii fizice de arenă. Există de asemenea specificaţii în sursă deschisă pentru crearea echipamentelor laser de către amatori (de ex., EWoW,[1] MilesTag[2] care au fost de asemenea folosite şi de unii fabricanţi, şi duinoTag[3].)
Jocul cu laser este popular pentru o mare diversitate de vârste. El este considerat ca fiind mai puţin dureros decât painball datorită lipsei proiectilelor fizice, în timp ce versiunile de sală pot fi considerate mai puţin solicitante fizic întrucât multe săli interzic alergarea şi mişcările violente.
Tragerea de frânghie este un joc uşor de organizat şi improvizat care necesită un echipament minim
Un joc este o activitate structurată, de obicei practicată pentru distracţie şi uneori în scopuri educative. Jocurile diferă de muncă, care este de obicei desfăşurată în scopul remunerării, şi de artă, care este o expresie mai concentrată a ideilor. Distincţia nu este foarte clară, şi multe jocuri sunt considerate de asemenea muncă (precum în cazul jucătorilor profesionişti din sport), sau artă (în cazul jocurilor gen puzzle sau a celor implicând un aspect artistic precum Mah-jongg solitaire).
Componentele cheie ale unui joc sunt scopul, regulile, provocarea, şi interacţia. Jocurile implică în general stimulări mentale sau fizice, adesea pe amândouă. Multe jocuri ajută la dezvoltarea aptitudinilor practice, servesc ca formă de exerciţiu, sau au un scop educaţional, simulativ sau psihologic. Cerinţa de interactivitate a jucătorului pune activităţi ca puzzle şi solitaire în categoria ghicitorilor mai degrabă decât a jocurilor.[1]
Atestate din anii 2006 î.e.n.,[2][3] jocurile sunt parte universală a experienţei umane şi prezente în toate culturile. Royal Game of Ur, Senet şi Mancala sunt câteva din cele mai vechi jocuri cunoscute.[4]
Jucătorii de cărţi, o pictură din 1895 a lui Paul Cézanne arătând un joc cu cărţi de joc.
Bibliografie
Avedon, Elliot; Sutton-Smith, Brian, The Study of Games. (Philadelphia: Wiley, 1971), reprinted Krieger, 1979. ISBN 0-89874-045-2
Note
^ Crawford, Chris (2003). Chris Crawford on Game Design. New Riders. ISBN 0-88134-117-7.
Tragerea de frânghie este un joc uşor de organizat şi improvizat care necesită un echipament minim
Jucătorii de cărţi, o pictură din 1895 a lui Paul Cézanne arătând un joc cu cărţi de joc.