Jocuri cu mai mulţi jucători
În jocul cu mai mulţi jucători[1] jucătorii pot fi oponenţi independenţi, echipe, sau o singură echiă care joacă împreună. Jocul cu mai mulţi jucători independenţi este dificil de analizat formal într-o teorie a jocului întrucât jucătorii pot forma coaliţii.[2]
Teoria jocului
John Nash a demonstrat că jocurile cu mai mulţi jucători au o soluţie stabilă întrucât acele coaliţii dintre jucători nu sunt permise. El a câştigat premiul Nobel pentru economie pentru acest important rezultat care a extins teoria von Neumann la jocurile de sumă zero. O astfel de strategie stabilă este denumită echilibrul Nash.[3]
Dacă cooperarea dintre jucători este permisă, atunci jocul devine mult mai complex. Multe concepte au fost dezvoltate pentru a analiza astfel de jocuri. Deşi unele au avut un succes parţial ăn domeniile economiei, politicii şi conflictului, nu s-a dezvoltat încă nicio teorie general valabilă.[3]
În teoria cuantei de joc s.a descoperit că introducerea cuantei de informaţie ăn jocul cu mai mulţi jucători a permis un nou tip de strategie a echilibrului care nu se găseşte în jocurile tradiţionale. Restricţiile în alegerile jucătorilor poate avea efectul unui contract prin prevenirea situaţiilor în care jucătorii ar putea profita de trădare.[4]
Tipuri
Exemple de astfel de tiputi de jocuri includ:
- Şarade – un joc de peterecere în care jucătorii mimează şi ghicesc titluri.[5]
- Contract Bridge – un joc de cărţi dintre două echipe a câte doi jucători.[5]
- Counter-strike – un joc video jucat de individuali sau echipe.[6]
- Diplomacy – până la şapte jucători negociază soarta Europei.[7]
- Lord of the Rings – un joc de masă în care jucătorii cooperează şi se sacrifică chiar pentru a distruge Inelul.[8]
- Monopoly – un joc de masă despre comerţul cu proprietăţi şi închirieri.[9]
- Poker – un joc de noroc jucat de obicei cu cca. şapte jucători.[10]
- Risk – un joc de război cu conflict global.[11]
- Scrabble – un joc de cuvinte ăn care jucătorii construiesc cuvinte încrucişate.[12]
- Shadowfist – un joc de cărţi de colecţie jucat mai ales de patru jucători.[13]
- World of Warcraft – un joc de roluri online cu foarte mulţi jucători.[14]
Referinţe
- ^ Oxford English Dictionary. Oxford University Press. 2008. “Designed for or involving more than two (esp. many) players or participants”
- ^ K. G. Binmore (1994). Game Theory and the Social Contract. MIT Press. ISBN 0262024446.
- ^ a b Laszlo Mero, Anna C. Gosi-Greguss, David Kramer (1998). Moral calculations: game theory, logic, and human frailty. ISBN 0387984194.
- ^ Simon C. Benjamin and Patrick M. Hayden (13 August 2001), Multiplayer quantum games, doi:,
- ^ a b R. Wayne Schmittberger. New Rules for Classic Games. ISBN 0471536210.
- ^ Erik Bethke. Game Development and Production. ISBN 1556229518.
- ^ Richard Sharp. The Game of Diplomacy. ISBN 0213166763.
- ^ Ernest Mathijs. The Lord of the Rings: Popular Culture in Global Context. ISBN 1904764827.
- ^ Philip E. Orbanes. Monopoly: The World’s Most Famous Game – and How It Got That Way. ISBN 0306814897.
- ^ Gary Carson. The Complete Book of Hold ‘Em Poker. ISBN 0818406054.
- ^ Ehsan Honary. Total Diplomacy: The Art of Winning Risk. ISBN 1419661930.
- ^ Joe Edley, John D. Williams, John D. Williams Jr.. Everything Scrabble. ISBN 0671042181.
- ^ John Jackson Miller, Joyce Greenholdt, Jason Winter. Scrye Collectible Card Game Checklist & Price Guide. ISBN 087349623X.
- ^ Scott Jennings, Alexander Macris. Massively Multiplayer Games for Dummies. ISBN 0471752738.
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Video: Nickelback’s Somday-World of warcraft music video
