Posts Tagged ‘joc’

Istoria jocului Go

May 4, 2011 - 3:44 pm No Comments

Go în Japonia (1811)

Din China, jocul de go a ajuns şi în Japonia în secolul VII, unde a devenit un joc popular şi important începând cu secolul XIII.

În România jocul s-a răspândit începând din 1982, când revista Stiinţă şi technică publică o serie de articole de iniţiere în go. În 1985 apare prima carte Gheorghe Păun – Iniţiere în Go şi în magazine apare un joc cu tablă de carton şi piese de plastic. În prezent jucătorii români sunt printre cei mai buni din Europa.

Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.

Share

Dinosaur King

January 8, 2011 - 3:19 pm No Comments

Dinozaur King este un joc cu carduri de la Sega, unde se utilizează aceeaşi structură de joc ca şi la mecanismele Mushiking singura diferenţă este că se folosesc dinozauri pentru bătălii. În 2008, Upper Deck Company creează un joc de carduri, însă acesta nu poate fi confundat cu cardurile pentru jocurile video.

Povestea

Card Game/DS Game

Dr. Taylor are o misiune paleontologică în Africa, împreună cu fiul lui, Max, şi prietenul acestuia, Rex. Acolo, Max găseşte o piatră magică şi un desen cu dinozaurul care îl va ajuta în călatorie. O organizaţie malefică, numită Banda Alpha, cu conducătorul numit Dr. Z, se întorc în timp pentru a captura dinozauri care să îi ajute să cucerească lumea. În acest timp, Max, Zoe şi Rex călătoresc peste tot în lume pentru a găsi ilustratele cu dinozauri şi pentru a-i înfrânge pe Dr. Z şi Banda Alpha.

Max, Rex şi Zoe sunt trei prieteni, membrii unui grup cunoscut sub numele de echipa D. Singura lor preocupare era distracţia, până când au găsit trei fosile în pădure. Foarte curând, echipa D, va avea ca misiune salvarea dinozaurilor preistorici închişi sub forma unor carduri de către o organizaţie misterioasă care poate călători în timp, numită Alpha Gang. Una dintre cele 2 echipe care va aduna prima toate cardurile, va deveni Dinosaur King.

Bibliografie

Acest articol este licentiat sub GNU Free Documentation License. Foloseste materiale din Wikipedia.

Share

Şah

January 13, 2010 - 6:32 pm No Comments

Şahul (de la cuvântul persan shah, „rege”) este un joc de strategie între doi jucători.

Forma curentă a jocului a apărut în sudul Europei, în a doua jumătate a secolului al 15-lea, după ce a evoluat de la un joc similar mult mai vechi din India. În ziua de azi şahul este cel mai popular joc ce se poate juca acasă, în cluburi, pe internet, prin corespondenţă sau în turnee.

Bibliografie

Literatură generală

  • José Raúl Capablanca: Grundzüge der Schachstrategie. Beyer-Verlag, Hollfeld 72002, ISBN 3-88805-292-0.
  • Jean Dufresne, Jacques Mieses: Lehrbuch des Schachspiels. Bearb. von Rudolf Teschner. Reclam, Stuttgart 312004, ISBN 3-15-021407-6.
  • Max Euwe: Schach von A – Z. Vollständige Anleitung zum Schachspiel. Beyer-Verlag, Hollfeld 41994, ISBN 3-88805-181-9.
  • Werner Lauterbach: Das unsterbliche Spiel. Einführung in die Schachkunst. De Gruyter, Berlin 51987, ISBN 3-11-010918-2.
  • Aaron Nimzowitsch: Mein System. Verlag das Schacharchiv, 2006, ISBN 3-88086-117-X.
  • Joachim Petzold: Das königliche Spiel. Die Kulturgeschichte des Schach. Kohlhammer, Stuttgart 1987, ISBN 3-17-009405-X.
  • Helmut Pfleger, Eugen Kurz, Gerd Treppner: Schach Zug um Zug. Bauerndiplom. Turmdiplom. Königsdiplom. Orbis, München 2003, ISBN 3-572-01414-X.
  • Wolfram Runkel: Schach. Geschichte und Geschichten. Wunderlich, Reinbek 1995, ISBN 3-8052-0578-3.
  • Siegbert Tarrasch: Das Schachspiel. Systematisches Lehrbuch für Anfänger und Geübte. Edition Olms, Zürich 1995, ISBN 3-283-00253-3.

Dicţionare

  • Otto Borik, Joachim Petzold (Ed.): Meyers Schachlexikon. Meyers Lexikonverlag, Mannheim 1993, ISBN 3-411-08811-7.
  • David Hooper, Ken Whyld: The Oxford Companion to Chess. University Press, Oxford 1992, ISBN 0-19-866164-9.
  • Isaak şi Wladimir Linder: Schach, das Lexikon. Sportverlag, Berlin 1996, ISBN 3-328-00665-6.
  • Klaus Lindörfer: Großes Schach-Lexikon. Geschichte, Theorie und Spielpraxis von A-Z. Orbis, München 1991, ISBN 3-572-02734-9.

Linkuri

Acest articol este licentiat sub GNU Free Documentation License. Foloseste materiale din Wikipedia.

Share

Canasta

August 12, 2009 - 2:07 am 1 Comment

Canasta

Canasta e un joc care poate fi jucat cu două perechi de cărţi sau cu piesele de remi. Se poate juca în patru, persoanele opuse la masă creând o echipă, sau doar în doi, ceea ce reduce însă farmecul jocului bazat pe spirit de echipă şi creşte valoarea “norocului”. La origine era un joc de cărţi de origine sud-americană, asemănător cu rummy.

Mai jos voi încerca să scriu toate regulile (cât mai detaliate posibil) pe care le ştiu. Dacă am omis ceva, te rog întreabă.
- patru jucători, două echipe; coechipierii stau faţă în faţă;
- 2 seturi de cărţi, cu 6 jokeri în total (jokerii şi 2-arii reprezintă “valori”, adică pot înlocui alte cărţi);
- se împart câte 14 cărţi la fiecare, iar cel din dreapta celui care a făcut cărţile primeşte 15 şi decartează primul;
- restul de cărţi se pun în mijloc, se întoarce prima şi se aşează alături…sub ea se pune “surpriza” alcătuită din tot atâtea cărţi cât indică numărul de pe cartea întoarsă prima (dacă e “valoare” se ia următoarea carte);
- primul nu trage carte, doar lasă jos; – în faza iniţială, se etalează cu 50p (cărţi sau combinatie de carti naturale cu valori = combinatie)

  • valori: 2 şi jokeri;
  • punctajul cărţilor: 4-7 au 5p; 8-14 au 10p; asul şi 2-ul au câte 20p; jokerul 50p; 3-ul roşu 100p; 3-ul negru (cu care te prinde sfârşitul unei mâini): -100 p.
  • alta varianta de punctaj: 4-9 au 5p; 10-14 au 10p; asul şi 2-ul au câte 20p; jokerul 50p; 3-ul roşu 100p; 3-ul negru (cu care te prinde sfârşitul unei mâini): -100 p.

- canasta: serie de 7 cărţi cu acelaşi nr;
- canasta roşie: 7 cărţi cu acelaşi nr – 500p;
- canasta neagră: cărţi cu valori – 300p;
- canasta de valori (jokeri + 2-ari) – 2000p;
- canasta de valori (numai din 2-ari) – 3000p; – canasta de asi rosie: 1500p;
- canasta de asi neagra: 700p;
- dacă una din echipe are toţi 3-arii roşii, punctajul acestora se dublează şi vor valora 800p (1000p in unele variante);

- etapele de etalare:

  • cu 50p (numai cărţi sau numai valori) în cazul în care echipa are <1500 p;
  • cu 90 p (numai cărţi, numai valori sau combinat) în cazul în care punctajul total este între 1500 şi 3000p;
  • cu 120p (numai cărţi, numai valori sau combinat) dacă punctajul total se încadrează între 3000p şi 5000p; după ce s-a depăşit pragul de 5000p, unul din jucători trebuie să se etaleze la următoarea mână cu canasta, făcută în mână (care poate fi de orice fel); dacă se depăşesc 10.000p, echipa se declară câştigătoare, dar numai în cazul în care a şi închis mâna respectivă!!;

- în momentul în care echipa este etalata, jucatorii acesteia pot lua pachetul=grămada de cărţi folosite din mijloc (în cazul în care acesta conţine cel puţin 3 cărţi). Aceasta se face in cazul in care jucătorul (caruia ii vine randul, din echipa etalata) doreste sa constituie o formatie cu cartea de deasupra si are cel putin inca doua carti cu acelasi numar sau o carte cu acelasi numar si o valoare (in unele variante nu se accepta sa se ia pachetul cu o carte si o valoare; doar doua carti de aceeasi valoare). Cel care a luat gramada este obligat să etaleze formatia astfel constituita fie alipind-o unei formatii de aceeasi valoare, deja etalate, fie constituind o noua formatie; Pachetul poate fi blocat=inchis in urmatoarele conditii:

  • dacă se pune jos 3 negru, următorul nu poate lua pachetul;
  • dacă se lasă jos 3 roşu, pachetul este închis până vine din nou rândul celui care a pus cartea (in unele variante 3 de rosu si de negru are acelasi efect – nu se poate lua pachetul un tur);
  • se mai poate “închide” pachetul şi cu valoare, dar asta presupune indeplinirea urmatoarelor condiţii: se pune lângă pachet o valoare (de catre cel care vrea să închidă pachetul) şi din acel moment, pentru a lua pachetul, trebuie să ai atât 2 cărţi naturale, cu acelaşi nr ca cea care este jos, cât şi alte 2 valori care trebuiesc doar arătate celorlalţi jucători, iar valoarea care era langa pachet, trebuie alipită cărţilor etalate deja!!
  • in varianta mai simpla, o valoare (2 sau joker) face doar sa sara randul urmatorului jucator.
  • închide jocul cel care rămâne primul fără cărţi, dar numai dacă echipa respectivă are cel puţin 2 canaste!! – inchiderea valorează 100 p
  • se mai poate închide pachetul şi cu cei 4 treiari negrii, caz în care închiderea valorează 1000 p!
  • etalarea se face cu minimum 3 cărţi (min 2 cărţi şi o valoare);
  • intr-o formatie numarul valorilor trebuie să fie mai mic decât numărul cărţilor naturale;
  • coechipierul poate alipi cărţi la cele etalate deja, în vederea formării de canaste;
  • în cazul în care se termină cărţile, se întoarce pachetul;
  • dacă un jucător trage 3 roşu (sau îl are deja în mână), poate să descopere cartea şi astfel are posibilitatea să mai tragă încă una din pachet;
  • dacă un jucător trage 3 roşu după ce pachetul a fost întors, nu mai are voie să schimbe cartea;
  • dacă pachetul s-a întors deja de 3 ori şi nimeni nu reuşeşte să închidă jocul, se declară “joc fără închis” şi se face bilanţul punctelor în momentul respectiv.

(Wikipedia sub licenţa GNU)

Share

Definiţia lui Ludwig Wittgenstein pentru jocuri

April 8, 2009 - 6:52 am No Comments

wittgenstein, 1930

Ludwig Wittgenstein a fost probabil primul filozof din mediul academic care a dat o definiţie cuvântului joc. În cartea sa Philosophical Investigations,[1] Wittgenstein a demonstrat că elemente ale jocurilor, precum reguli, competiţie, etc., au eşuat pe rând în încercarea de folosire pentru a defini ce sunt jocurile. El a argumentat în acest sens că în cadrul conceptului de “joc” nu poate intra o singură definiţie, jocurile trebuiind să fie privite prin prisma unei serie de definiţii care pun în comun o “asemănare de familie”.

Note

  1. ^ Wittgenstein, Ludwig (1953/2002). Philosophical Investigations. Oxford: Blackwell. ISBN 0-631-23127-7.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Share

Jocuri de roluri (RPG)

March 22, 2009 - 9:15 am No Comments

wuerfel5

Un joc de roluri (role-playing game, RPG; scris în engleză şi ca roleplaying game) este un joc în care participanţii îşi asumă roluri de caractere fictive.[1] Participanţii decid asupra acţiunilor caracterelor lor pe baza caracterizărilor lor,[1] iar acţiunile au succes sau eşuează conform unui sistem formal de reguli şi linii de conduită.[2] Conform acestor reguli, jucătorii au libertatea să omprovizeze; alegerea lor trasează direcţia şi rezultatul jocului.[2]

Cele mai multe jocuri de roluri sunt conduse ca o dramă radio: se foloseşte doar vorbirea. Un jucător, coordonatorul de joc, crează o situaţie în care fiecare jucător joacă rolul unui singurcaracter.[2] Coordonatorul descrie lumea jocului şi locuitorii acesteia: ceilalţi jucători descriu acţiunile pe care doresc să le ia caracterele lor, iar coordonatorul descrie modalităţile de obţinere a rezultatelor. Unele rezultate sunt determinate de sistemul jocului, iat altele sunt alese de coordonator.[2] Există o varietate de jocuri de roluri în care jucătorii mimează acţiunile fizice ale caracterelor lor, cunoscute ca jocuri de roluri cu acţiune în direct (live action role-playing games, LARP).[3]

Un gen de joc video este considerat de asemenea ca incluzând jocuri de roluri. Deşi aceste jocuri nu implică jocul de roluri,[1] ele şi-au căpătat numele de la setările şi mecanismele jocurilor de la care şi-au tras originea încă din perioada timpurie a jocurilor de roluri.[4] Datorită popularităţii jocurilor video, termenul “joc de rol” şi “RPG” au fost amândouă, până la un anumit nivel, cooptate de industria jocurilor video; drept rezultat, jocurile în care jucătorii joacă roluri de caractere se numesc uneori jocuri de roluri “pix şi hârtie” (“pen and paper”) sau  “tabletop”,[2] deşi nu sunt necesare pentru acestea nici pix, nici hîrtie, nici masă.[2]

Referinţe

Linkuri

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Share

Jocuri Flipper (Pinball)

March 20, 2009 - 9:34 am 1 Comment

theatre_of_magic_pinball

Flipper (Pinball) este un tip de joc arcade, care funcţionează de obicei cu monezi, şi în care un jucător încearcă să facă cât mai multe puncte manipulând una sau mai multe bile într-un teren aflat sub o protecţie din geam denumit maşină Flipper. Obiectivul principal al jocului este să faci cât mai multe puncte posibile. Scopul secundar este să maximizezi timpul petrecut la joc (câştigând bile suplimentare şi păstrând bila în joc cât mai mult timp posibil) şi să cîştigi jocuri gratuite (cunoscute sub numele de replay)

Linkuri

  • Internet Pinball Database World’s largest online searchable database of pinball machines covering over 100 years of manufacturing, with over 30,000 images of games, game related documents, ratings, comments, and links to additional resources.
  • PinballHQ.com Pinball restoration and repair guides.
  • Pinball.org Rule sheets for most modern titles
  • Pinside.com Hosting the World Pinball Top 100, an extensive system that lets players rate games on many different aspects (design, sounds, flow, etc..). Also home of the Solid State Pinball Archive, a place to manage and showcase your collection and put your self on the World Pinball Map.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Share

Cap sau pajură

March 9, 2009 - 1:32 pm No Comments

moneda

Cap sau pajură este un joc de dat cu banul. Cele mai multe monezi au o parte imprimată cu capul unei persoane, precum cel al unui fost şef de stat, denumită “cap” sau “faţă”, şi un “revers”, “pajură”, cealaltă parte a banului indiferent de designul său.

În 1870 Dicţionarul lui Brewer despre Fraze şi Fabule descrie faţa într-un mod similar şi detaliază reversul ca fiind opusul capului, al feţei. Expresia “nu poate face nici cap nici pajură din el” exprimă acest concept de părţi opuse.

În general, o persoană învîrte moneda în aer, şi o a doua persoană trebuie să ghicească partea monedei care va rămâne în sus după ce banul cade pe pământ. O predicţie corectă presupune un câşrig. O altă variantă este când una din persoane ascunde moneda într-o mână punând-o peste cealaltă mână, eventual învârtind mai întâi moneda în aer. O a doua persoană trebuie să ghiceasca faţeta monezii care se găseşte în sus după ce moneda a ajuns între cele două mâini ale primului jucător.

Share

Jocuri cu cărţi de joc

March 6, 2009 - 8:47 am 1 Comment

cards

Un joc cu cărţi de joc este orice joc care foloseşte cărţile de joc ca echipament principal cu care se joacă jocul respectiv, care poate fi tradiţional sau un joc specific. Există nenumărate astfel de jocuri, inclusiv familii de jocuri (precum poker). Unele jocuri au reguli standard formale, în timp ce regulile pentru altele diferă în funcţie de regiune, cultură şi persoană.

Linkuri

Video: Playing Cards Collection

Share

Jocuri la pachet

March 4, 2009 - 7:23 am 1 Comment

Un joc la pachet este un joc adăugat ca supliment la o cumpărare a unei console de joc video.

Caracteristici

Jocurile la pachet sunt jocuri distribuite în sistemul de vânzări. Unele din ele sunt schimbate ulterior cu alte jocuri mai populare, sau sunt adăugate altele, împreună cu jocul la pachet original atunci când se observă că un joc mai nou vinde mai bine sistemul. Jocurile la pachet nu sunt bine văzute în general de critici, deşi aceste jocuri sunt practic gratuite.

Jocurile la pachet sunt adesea mai plăcute decât cele vândute în magazine.

Jocurile la pachet în formate alternative

În cazul Super Nintendo Entertainment System/ Super Mario All-Stars, şi cel belgian Xbox 360s /Gears of War & Project Gotham Racing 3 jocurile au fost adăugate gratuit sub forma expediţiei prin email. Alte sisteme includ jocuri la pachet incluse într-un cip, precum Solitaire pentru Game.com.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)

Video: Pam pack in-game preview

Share