Jocuri pe Internet

Un joc de acţiune este un gen de joc video care pune accentul pe provocările fizice, inclusiv coordonarea mână-ochi şi timpul de reacţie. Jocurile de acţiune este un gen vast care include diverse subgenuri precum, jocurile de luptă, trăgători, şi jocuri de platformă.^[1]

Definirea elementelor

Jocurile de acţiune includ orice joc unde majoritatea întrecerilor sunt teste fizice de aptitudini. Jocurile de acţiune pot uneori incorpora şi alte întreceri precum curse, puzzles, sau colectarea de obiecte, dar acestea nu sunt elemente centrale în joc. Jucătorii pot de asemenea face faţă unor provocări tactice şi de explorare, dar aceste jocuri cer în primul rând şi în principal viteză mare de reacţie şi o bună coordonare mână-ochi. Jucătorul este adesea sub presiunea timpului, şi nu există timp suficient pentru planificări strategice. În general, cu cât jocurile de acţiune sunt mai rapide, cu atât sunt mai provocatoare. Jocurile de acţiune pot implica uneori rezolvarea de puzzle, dar de obicei acestea sun simple întrucât jucătorul este sub o puternică presiune de timp.^[1]

Referinţe

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

 Box Cover

Jocurile educaţionale sunt jocuri desemnate special pentru a educa oamenii referitor la un anumit subiect, pentru a extinde concepte, a accelera dezvoltarea, a înţelege un eveniment istoric sau o cultură, sau pentru a ajuta în deprinderea unor aptitudini în timpul jocului. Ele includ jocuri de masă şi cu cărţi de joc, ca şi jocuri video.

Jocuri de masă

Un joc de masă este un joc jucat cu piese plasate, îndepărtate sau mutate pe o “masă” (o suprafaţă premarcată, de obicei specifică jocului respectiv). Subiecte obişnuite pentru jocurile educaţionale de masă sunt cele geografice, masa fiind o hartă a regiunii pe care se focalizează jocul. Exemple de jocuri de masă educaţionale includ Take-off, Brain Chain şi Charge Large Board Game.

Jocuri cu cărţile de joc

Un joc cu cărţile de joc educaţional este orice joc educaţional ce foloseşte cărţile de joc, tradiţionale sau specifice jocului respectiv. În general aceste jocuri extind concepte, precum, srabilesc potriviri, etc. Jocurile flash cu cărţi de joc sunt folosite pentru a învăţa matematică, despre animale, specii de dinozauri, etc. Unele astfel de jocuri îmbunătăţesc memoria.

Referinţe

• • http://news.bbc.co.uk/1/hi/education/1879019.stm
• • Pedagame : a group of teachers, students, researchers focused on using video games to teach

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)

Video: Smart Educational Games – Symbian S60 3rd Edition

Tragerea de frânghie este un joc uşor de organizat şi improvizat care necesită un echipament minim

Un joc este o activitate structurată, de obicei practicată pentru distracţie şi uneori în scopuri educative. Jocurile diferă de muncă, care este de obicei desfăşurată în scopul remunerării, şi de artă, care este o expresie mai concentrată a ideilor. Distincţia nu este foarte clară, şi multe jocuri sunt considerate de asemenea muncă (precum în cazul jucătorilor profesionişti din sport), sau artă (în cazul jocurilor gen puzzle sau a celor implicând un aspect artistic precum Mah-jongg solitaire).

Componentele cheie ale unui joc sunt scopul, regulile, provocarea, şi interacţia. Jocurile implică în general stimulări mentale sau fizice, adesea pe amândouă. Multe jocuri ajută la dezvoltarea aptitudinilor practice, servesc ca formă de exerciţiu, sau au un scop educaţional, simulativ sau psihologic. Cerinţa de interactivitate a jucătorului pune activităţi ca puzzle şi solitaire în categoria ghicitorilor mai degrabă decât a jocurilor.^[1]

Atestate din anii 2006 î.e.n.,^[2][3] jocurile sunt parte universală a experienţei umane şi prezente în toate culturile. Royal Game of Ur, Senet şi Mancala sunt câteva din cele mai vechi jocuri cunoscute.^[4]

Jucătorii de cărţi, o pictură din 1895 a lui Paul Cézanne arătând un joc cu cărţi de joc.

Bibliografie

• Avedon, Elliot; Sutton-Smith, Brian, The Study of Games. (Philadelphia: Wiley, 1971), reprinted Krieger, 1979. ISBN 0-89874-045-2

Note

1. ^ Crawford, Chris (2003). Chris Crawford on Game Design. New Riders. ISBN 0-88134-117-7.
2. ^ Soubeyrand, Catherine (2000). “The Royal Game of Ur”. The Game Cabinet.
3. ^ Green, William. “Big Game Hunter”. 008 Summer Journey. Time.
4. ^ “History of Games”. MacGregor Historic Games. 2006.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)