Termenul joc pe calculator sau “joc pe PC” se referă la un joc care este jucat pe un PC, unde monitorul este principalul mijloc de feedback şi care foloseşte dispozitiv de control un periferic de intrare, de obicei butonarea unui joystick (jocuri din arcade-uri), o combinaţie tastatură & maus/trackball sau un controller, ori o combinaţie dintre cele de mai sus. Jocuri pe calculator sunt denumite şi jocurile în mod text sau jocuri care folosesc şi alte metode care includ sunetul sau vibraţia ca principalul mijloc de feedback, dar in momentul actual apar prea puţine jocuri noi care intră în aceste categorii.
Termenul “Joc pentru consolă” se referă la un joc care este jucat pe un sistem conceput special pentru aceasta, sistem care poate fi conectat la un televizor sau la un monitor. Denumirea de “joc video” poate fi folosită şi pentru a descrie software făcut şi pentru alte dispozitive: telefoanele mobile, PDA, calculatoare ştiinţifice performante, ceasuri electronice, camere video digitale, aparate foto digitale, MP3 playere.
Patru console de jocuri din diferite generaţii. De la stânga în sensul acelor de ceasornic: Atari 2600, PSOne, Xbox 360 şi Nintendo GameCube.
O consolă de jocuri este un sistem dedicat jocurilor video, ce reprezintă de fapt un calculator interactiv pentru entertainment. Termenul este folosit pentru a face diferenţa între un sistem dedicat exclusiv jocurilor , un computer personal (care are o mulţime de alte funcţii implementate) sau sistemele pentru jocuri arcade care sunt folosite in scopuri comerciale de către firme care le cumpără iar mai apoi percep taxa pentru ca cineva să se poată juca. Datorită faptului că îi lipseşte un ecran propriu care afişeze imagini, un televizor sau un monitor de computer este de obicei folosit în schimb.
Tenis pentru două persoane, un joc pe calculator analog timpuriu care folosea osciloscopul pentru afişare.
La început jocurile foloseau dispozitive electronice interactive cu diferite formate de afişare. Cel mai vechi exemplu este din 1947 – un “Dispozitiv de Amuzament din Tub cu Radiaţii Catodice”, patentat pe 25 ianuarie 1947 de Thomas T. Goldsmith Jr. şi Estle Ray Mann, şi aprobat pe 14 decembrie 1948 ca Patentul SUA nr. 2455992.[1]
Inspirat de afişajele radareleor, el a constat dintr-un dispozitiv analog care permitea unui utilizator să controleze o diagramă vectorială punctată pe ecran pentru a simula un proiectil luat la ţintă care era desenta într-o poziţie fixă pe ecran.[2]
Alte exemple vechi includ:
Calculatorul NIMROD de la Festival of Britain din 1951
OXO al lui Alexander S. Douglas pentru EDSAC în 1952
Tenis pentru două persoane, un joc interactiv scris de William Higinbotham în 1958
Spacewar!, scris de studenţii de la MIT Martin Graetz, Steve Russell, şi Wayne Wiitanen pe un calculator DEC PDP-1 în 1961.
Fiecare joc folosea diferite modalităţi de afişare. NIMROD folosea un panou de lumini pentru a juca jocul Nim,[3] OXO folosea un afişaj grafic pentru a afişa tic-tac-toe,[4]Tenis pentru două persoane folosea un osciloscop pentru a afişa o jumătate din terenul de tenis,[2] iar Spacewar! folosea afişajul vectorial DEC PDP-1 pentru a avea două nave de război de fiecare parte.[5]
În 1971, Computer Space, creat de Nolan Bushnell şi Ted Dabney, a fost primul joc video comercial, operat cu monede. Folosea un televizor alb-negru pentru afişare, iar sistemul de calculator era realizat din cipuri TTL din seria 74.[6] Jocul a fost folosit în filmul ştiinţifico-fantastic Soylent Green din 1973. Computer Space a fost urmat în 1972 de Magnavox Odyssey, prima consolă domestică. Modelat după o consolă prototip de la finele anilor 1960 dezvoltată de Ralph H. Baer denumită “Brown Box”, aceasta folosea de asemenea televiziunea standard.[2][7] Acestea au fost urmate de două versiuni Atari, Pong; o versiune pentru arcade în 1972 şi o versiune domestică în 1975.[8] Succesul comercial al lui Pong a determinat numeroase alte companii să dezvolte clone Pong şi propriile lor sisteme, ducând la dezvoltarea explozivă a industriei jocurilor video.[9]
Un film interactiv este un joc video prezentat folosind video filmat sau animat sau scene filmate din viaţa reală. Cum stilul de prezentare nu mai este la modă, termenul este folosit uneori într-un mod derogatoriu pentru a descrie jocuri care pun accent puternic pe bucăţi de scene sau ploturi pentru jocurile de angajament.
Jocul de luptă se referă la un gen de joc video de acţiune în care jucătorul controlează un caracter şi se angajează într-o luptă strânsă cu alt caracter. Aceste caractere tind să fie de putere egală şi meciurile constau din mai multe runde, care au loc într-o arenă. Jucătorii trebuie să stăpânească tehnici precum blocarea, contraatacul, şi să le lege împreună în secvenţe de atacuri cunoscute ca “combo”. De la începutul anilor 1990, cele mai multe jocuri de luptă permit jucătorului să execute atacuri speciale prin combinaţii specifice de butoane.
Heavyweight Champ (1976) a fost primul joc de luptă cu pumnul, jocuri mai rafinate apărând prin anii 1980. Street Fighter II (lansat de Capcom în 1991) a fost cel care a adus popularitate genului, jocul de luptă devenind genul predominant pentru jocurile video de competiţie de la începutul anilor 1990. Jocurile de luptă erau populare în arcade, unde jucătorii puteau juca împotriva adversarilor umani. Genul a creat numeroase francize de succes şi de lungă durată, în plus faţă de Street Fighter, precum Mortal Kombat şi Virtua Fighter. Popularitatea genului a stagnat când jocul a ajuns prea complicat şi arcadele au pierdut din audienţă în faţa consolelor mai puternice la finalul anilor 1990. Azi, genul rămâne încă popular dar atrage o proporţie mult mai mică de entuziaşti faţă de alte dăţi, datorită creşterii în popularitate a altor genuri.
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Un joc video episodic este un joc video produs şi vândut în episoade mai mici care fac parte dintr-o serie recunoscută, spre deosebire de seriile de jocuri video în care jocurile sunt mai mari şi produse independent, şi abia apoi sunt împachetate împreună şi adugate unui joc existent. Astfel de serii pot avea sau nu continuitate, dar au întotdeauna setări comune, ca şi carectere şi/sau teme comune. Producţia episodică a devenit din ce în ce mai populară printre dezvoltatorii de jocuri video datorită avantajelor de costuri ale sistemelor de distribuţie digitală, care pot reduce foarte mult costurile de distribuţie şi pot face episoadele mult mai viabile din punct de vedere comercial.
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Video: Sam & Max 1×01 The Thing that Wouldn’t Stop It – Part 1
Un joc de aventură este un joc video în care jucătorii îşi asumă rolul de protagonişti într-o poveste interactivă condusă prin explorarea şi rezolvarea de puzzle în loc de confruntări fizice precum lupta.[1] Termenul îşi are originea în jocul din anii 1970 Adventure[2][3] şi este legat de stilul de joc din acel joc, mai degrabă decât nararea unei poveşti.[1]
Focalizarea jocurilor de aventură pe poveşti permite inspirarea din alte media precum literatura sau filmul. Jocurile de aventură acoperă multe varietăţi de genuri literare precum literatura fantastică, ştiinţifico-fantastică, mister, horror, şi comedie. Aproape toate jocurile de aventură sunt create penru un singur jucător, bazându-se pe poveste şi caracter. Întrucât aceste jocuri necesită caractere şi planuri profunde, dezvoltarea caracterului tinde să urmărească ascensiunea personală şi emoţională, mai degrabă decât dezvoltarea jocului în sine.[1]
Popularitatea jocurilor de aventură a fost maximă în finalul anilor 1980 şi mijlocul anilor 1990, când mulţi considerau acest gen ca fiind cel mai avansat din punct de vedere tehnic, şi acum fiind conmsiderat uneori ca un gen de nişă.[4]
Mystery Manor – site dedicated to adventure games, with lots content such as walkthroughs, music, screenshots, and more.
Adventure Point – An extremely useful resource for getting info on over 1200 graphic and text adventure games. Each graphic adventure in the extensive database has its own page and includes screenshots, a brief synopsis of what the game is like, plus a star rating. One novel approach involves listing adventure games by sub-category; puzzle, story, history, educational …. -type game, etc..
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Un joc de acţiune-aventură este un joc video care combină elemente din jocul de aventură cu diferite elemente din jocul de acţiune. Este probabil cel mai larg şi mai divers gen de jocuri, şi poate include multe jocuri care ar putea fi incluse mai bine în genuri mai apropiate. Primul joc cunoscut din acest gen a fost jocul Atari 2600 Adventure (1979).[1]
Odată cu declinul jocurilor de aventură, folosirea termenului (şi termenul hibrid “acţiune-aventură”) a devenit mai liberal. Nu este neobişnuit pentru jocuri să folosească termenii “aventură” sau “acţiune aventură” pentru a descrie genul de ficţiune de care aparţine un joc, şi nu jocul în sine, spre supărarea puritanilor jocurilor de aventură.
Aceasta este o distincţie între genurile tematice şi genurile de joc, întrucât în acest caz au înţelesuri şi etimologii foarte diferite. “Aventura” este o referire la Colossal Cave Adventure şi nu are nicio semnificaţie tematică sau narativă şi nicio legătură cu filmele de aventură. Similar, deşi jocurile de acţiune obişnuite au teme violente similare filmelor de acţiune, aceasta nu este obligatorie.
Jocul de acţiune-aventură este un gen hibrid, şi astfel definiţia este foarte cuprinzătoare, făcând astfel din ea cel mai mare gen de jocuri video şi pe calculator. De obicei jocurile de aventură pure conţin probleme situaţionale pentru jucător care trebuiesc rezolvate, cu acţiune foarte puţină sau deloc. Dacă există acţiune, aceasta este în general atribuită minijocurlor izolate. Jocurile de acţiune pură au un joc bazat pe interacţiuni în timp real care solicită reflexele. Deci, jocurile de acţiune-aventură angajează atât reflexele cât şi capacitatea de a rezolva probleme, în situaţii care pot fi atât violente cât şi non-violente.
Studii au arătat că bărbaţii tind să fie atraşi de jocurile de acţiune-aventură mai mult decât femeile.[2][3]
Referinţe
^ Wolf, Mark J. P.; Perron, Bernard, eds (2003). “Foreward”. Video Game Theory Reader. Routledge. p. x. ISBN 0-415-96878-0.
^ Heeter, Carrie; Kaitlan Chunhui Chu, Rhonda Egidio, Punya Mishra, Leigh Graves-Wolf (November 2004) (PDF). Do Girls Prefer Games Designed by Girls?.
^ Wartella, Ellen (September 2002). “New Generations – New Media” (in English) (PDF). Nordicom Review (Gothenburg, Sweden: Nordicom) 23 (1-2): 26. ISSN 1403-1108.
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Un joc de acţiune este un gen de joc video care pune accentul pe provocările fizice, inclusiv coordonarea mână-ochi şi timpul de reacţie. Jocurile de acţiune este un gen vast care include diverse subgenuri precum, jocurile de luptă, trăgători, şi jocuri de platformă.[1]
Definirea elementelor
Jocurile de acţiune includ orice joc unde majoritatea întrecerilor sunt teste fizice de aptitudini. Jocurile de acţiune pot uneori incorpora şi alte întreceri precum curse, puzzles, sau colectarea de obiecte, dar acestea nu sunt elemente centrale în joc. Jucătorii pot de asemenea face faţă unor provocări tactice şi de explorare, dar aceste jocuri cer în primul rând şi în principal viteză mare de reacţie şi o bună coordonare mână-ochi. Jucătorul este adesea sub presiunea timpului, şi nu există timp suficient pentru planificări strategice. În general, cu cât jocurile de acţiune sunt mai rapide, cu atât sunt mai provocatoare. Jocurile de acţiune pot implica uneori rezolvarea de puzzle, dar de obicei acestea sun simple întrucât jucătorul este sub o puternică presiune de timp.[1]
Un joc video este un joc electronic care implică interacţiunea cu o interfaţă de utilizator pentru a genera feedback vizual pe un dispozitiv video. Cuvântul video din jocuri video se referă în mod tradiţional la un dispozitiv de afişare cu raster.[1] În prezent termenul “jocuri video” presupune orice tip de dispozitiv de afişare. Sistemele electronice folosite pentru a juca jocurile video sunt cunoscute ca platforme; exemple de astfel de platforme sunt calculatoarele personale şi consolele pentru jocuri video. Aceste platforme pot fi de la calculatoare foarte mari la mici dispozitive manuale. Jocurile video specializate precum arcade, aşa cum erau cunoscute înainte, au început să nu mai fie jucate.
Dispozitivul de intrare folosit pentru a manipula jocurile video este denumit controler de joc, şi diferă în funcţie de platformă. De exemplu, un controler de consolă dedicat poate consta doar dintr-un buton şi un joystick. Altul, poate avea o mulţime de butoane şi unul sau dou joystickuri. Jocurile pe calculator timpurii necesitau adesea o tastatură pentru joc, sau jucătorul trebuia să cumpere un joystick separat cu cel puţin un buton. Multe jocuri pe calculator moderne permit, sau chiar impun, ca jucătorul să folosească o tastatură şi un mouse simultan.
Jocurile video folosesc de asemenea şi alte modalităţi de interacţie şi informare a jucătorului. Audio este aproape universal, folosind dispozitive de reproducere a sunetelor, precum dufuzoare şi căşti. Dar pot exista şi alte feedback-uri via periferice care crează senzaţii, precum vibraţiile.
Tenis pentru două persoane, un joc pe calculator analog timpuriu care folosea osciloscopul pentru afişare.
