Istoria jucăriilor
Jucării romane. Observaţi păpuşa şi miniaturile vaselor, folosite în jocul „de-a casa”.
Mamiferele tinere adesea se joacă cu diferite obiecte, mai ales că pot transforma orice lucru, până şi mâncarea, într-o jucărie. Este evident că istoria jucăriilor este la fel de veche ca istoria umanităţii. Printre jucăriile Indiei Antice, găsite de arheologi se numără căruţe de jucărie şi fluiere în formă de pasăre.
Cele mai vechi jucării erau făcute din materiale găsite în natură, ca lemn şi lut. Mii de ani în urmă, copiii egipteni se jucau cu păpuşi din piatră cu peruci. În Grecia Antică şi Roma Antică, copiii se jucau cu păpuşi făcute din ceară sau teracotă, beţe, arcuri cu săgeţi şi yo-yo-uri.
Cum tehnologia a evoluat, şi jucăriile au evoluat, devenind din ce în ce mai complexe. Înainte jucăriile erau făcute din lut, beţe şi iarbă. Astăzi sunt făcute din plastic, cauciuc sau chiar metal. În ziua de azi sunt de asemenea produse în masă şi vândute în întreaga lume. În primii ani din deceniul al XIX-lea, existau deja păpuşi care puteau spune „mama”. Mai târziu au apărut păpuşile care puteau spune fraze mai complexe; apoi au apărut păpuşile care efectiv răspund interacţiunilor copilului şi chiar vocii copilului.
Jucăriile sofisticate pot chiar recunoaşte vocea „stăpânului”, răspunde la ea folosind sute de fraze pre-programate. Altele pot efectiv comunica cu alte jucării sau chiar recunoaşte vizual obiecte.
Un băiat cu „cercul”, popular în multe culturi.
