Archive for the ‘Jocuri’ Category

Dinosaur King

January 8, 2011 - 3:19 pm No Comments

Dinozaur King este un joc cu carduri de la Sega, unde se utilizează aceeaşi structură de joc ca şi la mecanismele Mushiking singura diferenţă este că se folosesc dinozauri pentru bătălii. În 2008, Upper Deck Company creează un joc de carduri, însă acesta nu poate fi confundat cu cardurile pentru jocurile video.

Povestea

Card Game/DS Game

Dr. Taylor are o misiune paleontologică în Africa, împreună cu fiul lui, Max, şi prietenul acestuia, Rex. Acolo, Max găseşte o piatră magică şi un desen cu dinozaurul care îl va ajuta în călatorie. O organizaţie malefică, numită Banda Alpha, cu conducătorul numit Dr. Z, se întorc în timp pentru a captura dinozauri care să îi ajute să cucerească lumea. În acest timp, Max, Zoe şi Rex călătoresc peste tot în lume pentru a găsi ilustratele cu dinozauri şi pentru a-i înfrânge pe Dr. Z şi Banda Alpha.

Max, Rex şi Zoe sunt trei prieteni, membrii unui grup cunoscut sub numele de echipa D. Singura lor preocupare era distracţia, până când au găsit trei fosile în pădure. Foarte curând, echipa D, va avea ca misiune salvarea dinozaurilor preistorici închişi sub forma unor carduri de către o organizaţie misterioasă care poate călători în timp, numită Alpha Gang. Una dintre cele 2 echipe care va aduna prima toate cardurile, va deveni Dinosaur King.

Bibliografie

Acest articol este licentiat sub GNU Free Documentation License. Foloseste materiale din Wikipedia.

Share

Cuvinte încrucişate

April 8, 2010 - 11:13 am No Comments

Cuvintele încrucişate reprezintă una dintre cele mai răspândite variante de exerciţii mentale din lume. În România, rebus-urile (denumire incorectă pentru careurile de cuvinte încrucişate, deoarece rebusul este unul dintre genurile de probleme de enigmistică) şi integramele sunt publicate constant, atât în cotidiane de top, cât şi în reviste specializate dedicate acestor tipuri de probleme.

Ce sunt cuvintele încrucişate

Forma de prezentare este în general o grilă pătrată sau dreptunghiulară de căsuţe albe şi negre; scopul urmărit este completarea spaţiilor albe cu litere, astfel încât pe liniile orizontale şi pe cele verticale să se formeze cuvinte (sau alte construcţii, ca de exemplu porţiuni formate din mai multe cuvinte cuvinte consecutive din fraze celebre), despărţite de punctele negre. Pentru aceasta, sunt oferite definiţiile cuvintelor care trebuie descoperite.

Careurile de cuvinte încrucişate au numerotate liniile şi coloanele grilei (începând cu 1) şi oferă, separat, lista de definiţii ale cuvintelor din liniile orizontale şi verticale, utilizând numerele acestora. Integramele includ definiţiile în interiorul grilei, oferind pentru fiecare definiţie o săgeată ce arată direcţia pe care se află amplasat cuvântul corespunzător.

Cuvintele încrucişate sunt populare în multe limbi, limbi care se folosesc de alfabete diverse. Alfabetele şi regulile în care se scriu limbile impun diferenţe la compunerea şi prezentarea careurilor de cuvinte încrucişate – de exemplu, în limba ebraică direcţia scrisului e de la dreapta la stânga şi cuvintele sunt scrise fără majoritatea vocalelor. Lipsa vocalelor duce la cuvinte mai scurte, într-un careu cu cuvinte mai scurte e mai important să fie cât mai puţine litere închise (o literă închisă participă la formarea unui singur cuvânt, orizontal sau vertical – literele deschise participă la formare de două cuvinte, unul orizontal şi unul vertical), problemă care poate fi rezolvată prin careuri fără puncte negre şi fără litere închise.

Clasificare

  • După conţinut şi forma de prezentare a careului propriu-zis
    • Careuri clasice:
      • comun;
      • enciclopedic de definiţii şi enciclopedic lingvistic;
      • didactic literar, didactic ştiinţific şi didactic tehnic.
    • Careuri speciale:
      • enigmist surpriză şi enigmist fantezie;
      • magic (cu orizontalul şi verticalul la fel);
      • cu încrucişare oblică;
      • tridimensional;
      • cu fraze încrucişate;
      • cu silabe încrucişate (în fiecare câmp este înscrisă o silabă a cuvântului de pe linia corespunzătoare, orizontală sau verticală);
      • cu ilustraţie interioară sau în ilustraţie;
      • cuvinte încrucişate ilustrate (cu căsuţe sau definiţii ilustrate);
      • cu date încrucişate sau cu încrucişare numerică.
  • După tipul definiţiilor
    • Careul cu temă
      • Definiţii directe:
        • definiţii „de dicţionar”;
        • definiţii didactice (explicative – informative);
        • definiţii „punct de vedere”
        • definiţii distractive
      • Definiţii figurative:
        • definiţii rebusiste;
        • definiţii „expresie”;
        • definiţii umoristice (spirituale);
        • definiţii literare (în versuri sau în proză);
        • definiţii surpriză;
        • definiţii „în manieră personală”
    • Careul fără temă
      • Definiţii directe:
        • definiţii „de dicţionar”;
        • definiţii didactice (explicative – informative);
        • definiţii „punct de vedere”
        • definiţii distractive.
      • Definiţii figurative:
        • definiţii rebusiste;
        • definiţii expresie;
        • definiţii umoristice (spirituale);
        • definiţii literare (în versuri sau în proză);
        • definiţii surpriză
        • definiţii „în manieră personală”.

În anul 1913, pe 21 decembrie, era publicat, la New York, in ziarul “New York World”, primul careu de cuvinte încrucişate, semnat de britanicul A. Wynne.

Linkuri

Acest articol este licentiat sub GNU Free Documentation License. Foloseste materiale din Wikipedia.

Share

Definiţia lui Ludwig Wittgenstein pentru jocuri

April 8, 2009 - 6:52 am No Comments

wittgenstein, 1930

Ludwig Wittgenstein a fost probabil primul filozof din mediul academic care a dat o definiţie cuvântului joc. În cartea sa Philosophical Investigations,[1] Wittgenstein a demonstrat că elemente ale jocurilor, precum reguli, competiţie, etc., au eşuat pe rând în încercarea de folosire pentru a defini ce sunt jocurile. El a argumentat în acest sens că în cadrul conceptului de “joc” nu poate intra o singură definiţie, jocurile trebuiind să fie privite prin prisma unei serie de definiţii care pun în comun o “asemănare de familie”.

Note

  1. ^ Wittgenstein, Ludwig (1953/2002). Philosophical Investigations. Oxford: Blackwell. ISBN 0-631-23127-7.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)

Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896

Share

Jocuri

February 20, 2009 - 5:57 pm No Comments

tug-of-war Tragerea de frânghie este un joc uşor de organizat şi improvizat care necesită un echipament minim

Un joc este o activitate structurată, de obicei practicată pentru distracţie şi uneori în scopuri educative. Jocurile diferă de muncă, care este de obicei desfăşurată în scopul remunerării, şi de artă, care este o expresie mai concentrată a ideilor. Distincţia nu este foarte clară, şi multe jocuri sunt considerate de asemenea muncă (precum în cazul jucătorilor profesionişti din sport), sau artă (în cazul jocurilor gen puzzle sau a celor implicând un aspect artistic precum Mah-jongg solitaire).

Componentele cheie ale unui joc sunt scopul, regulile, provocarea, şi interacţia. Jocurile implică în general stimulări mentale sau fizice, adesea pe amândouă. Multe jocuri ajută la dezvoltarea aptitudinilor practice, servesc ca formă de exerciţiu, sau au un scop educaţional, simulativ sau psihologic. Cerinţa de interactivitate a jucătorului pune activităţi ca puzzle şi solitaire în categoria ghicitorilor mai degrabă decât a jocurilor.[1]

Atestate din anii 2006 î.e.n.,[2][3] jocurile sunt parte universală a experienţei umane şi prezente în toate culturile. Royal Game of Ur, Senet şi Mancala sunt câteva din cele mai vechi jocuri cunoscute.[4]

paul_cezanne-les_joueurs_de_carte-1892-95 Jucătorii de cărţi, o pictură din 1895 a lui Paul Cézanne arătând un joc cu cărţi de joc.

Bibliografie

  • Avedon, Elliot; Sutton-Smith, Brian, The Study of Games. (Philadelphia: Wiley, 1971), reprinted Krieger, 1979. ISBN 0-89874-045-2

Note

  1. ^ Crawford, Chris (2003). Chris Crawford on Game Design. New Riders. ISBN 0-88134-117-7.
  2. ^ Soubeyrand, Catherine (2000). “The Royal Game of Ur”. The Game Cabinet.
  3. ^ Green, William. “Big Game Hunter”. 2008 Summer Journey. Time.
  4. ^ “History of Games”. MacGregor Historic Games. 2006.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)

Share