Din China, jocul de go a ajuns şi în Japonia în secolul VII, unde a devenit un joc popular şi important începând cu secolul XIII.
În România jocul s-a răspândit începând din 1982, când revista Stiinţă şi technică publică o serie de articole de iniţiere în go. În 1985 apare prima carte Gheorghe Păun – Iniţiere în Go şi în magazine apare un joc cu tablă de carton şi piese de plastic. În prezent jucătorii români sunt printre cei mai buni din Europa.
Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.
Şahul (de la cuvântul persan shah, „rege”) este un joc de strategie între doi jucători.
Forma curentă a jocului a apărut în sudul Europei, în a doua jumătate a secolului al 15-lea, după ce a evoluat de la un joc similar mult mai vechi din India. În ziua de azi şahul este cel mai popular joc ce se poate juca acasă, în cluburi, pe internet, prin corespondenţă sau în turnee.
Bibliografie
Literatură generală
José Raúl Capablanca: Grundzüge der Schachstrategie. Beyer-Verlag, Hollfeld 72002, ISBN 3-88805-292-0.
Jean Dufresne, Jacques Mieses: Lehrbuch des Schachspiels. Bearb. von Rudolf Teschner. Reclam, Stuttgart 312004, ISBN 3-15-021407-6.
Max Euwe: Schach von A – Z. Vollständige Anleitung zum Schachspiel. Beyer-Verlag, Hollfeld 41994, ISBN 3-88805-181-9.
Werner Lauterbach: Das unsterbliche Spiel. Einführung in die Schachkunst. De Gruyter, Berlin 51987, ISBN 3-11-010918-2.
Aaron Nimzowitsch: Mein System. Verlag das Schacharchiv, 2006, ISBN 3-88086-117-X.
Joachim Petzold: Das königliche Spiel. Die Kulturgeschichte des Schach. Kohlhammer, Stuttgart 1987, ISBN 3-17-009405-X.
Helmut Pfleger, Eugen Kurz, Gerd Treppner: Schach Zug um Zug. Bauerndiplom. Turmdiplom. Königsdiplom. Orbis, München 2003, ISBN 3-572-01414-X.
Wolfram Runkel: Schach. Geschichte und Geschichten. Wunderlich, Reinbek 1995, ISBN 3-8052-0578-3.
Siegbert Tarrasch: Das Schachspiel. Systematisches Lehrbuch für Anfänger und Geübte. Edition Olms, Zürich 1995, ISBN 3-283-00253-3.
Dicţionare
Otto Borik, Joachim Petzold (Ed.): Meyers Schachlexikon. Meyers Lexikonverlag, Mannheim 1993, ISBN 3-411-08811-7.
David Hooper, Ken Whyld: The Oxford Companion to Chess. University Press, Oxford 1992, ISBN 0-19-866164-9.
Isaak şi Wladimir Linder: Schach, das Lexikon. Sportverlag, Berlin 1996, ISBN 3-328-00665-6.
Klaus Lindörfer: Großes Schach-Lexikon. Geschichte, Theorie und Spielpraxis von A-Z. Orbis, München 1991, ISBN 3-572-02734-9.
Editor EA Play
Visceral Games
Distribuitor Electronic Arts
Licenţă Electronic Arts
Seria The Sims
Motor grafic Renderware
Versiune Windows / Mac OS X:
1.4.6 (5 August, 2009)
iPhone OS:
1.0.85 (Iunie 2009)
Lansat 5 Iunie 2009
Gen Joc video de simulare, Joc video de simulare socială
Platformă Windows, Mac OS X, iPhone OS, Windows Mobile, Android,[1] mobile devices.[2]
Cerinţe Windows XP: procesor 2.0 GHz P4 sau echivalent, 1 GB RAM, 128 MB Video Card cu suport Pixel Shader 2.0, ultima veriune DirectX, Microsoft Windows XP Service Pack 2, minim 7.1 GB liberi pe hard disk.
Windows Vista: procesor 2.4 GHz P4 sau echivalent, 1.5 GB RAM, 128 MB Video Card cu suport Pixel Shader 2.0, Microsoft Windows Vista Service Pack 1, minm 7.1 GB liberi pe hard disk.
The Sims 3 este al treilea joc pentru PC din cunoscuta franciză The Sims, creat iniţial de Maxis. A fost lansat pe 2 iunie 2009 pe DVD pentru Microsoft Windows şi Macintosh, pe 2 Iunie 2009 în America de Nord, pe 4 Iunie 2009 în Australia şi pe 5 Iunie 2009 în Europa. Se pregăteşte de lansare şi primul pachet de extensie The Sims 3: World Adventures. Se vorbeşte şi despre o versiune pentru PlayStation 3 şi Xbox 360.[3] The Sims 3 continuă seria succeselor înregistrate de predecesoarele The Sims şi The Sims 2. Numai în prima săptămână de la lansare, The Sims 3 s-a vândut în 1.4 milioane de copii.[4]
The Sims 3 are o multime de modificari, grafica imbunatatita fata de celelalte versiuni. GAMEPLAY-ul este diferit si mai comod decat The Sims, sau The Sims 2.
Go (în japoneză: 囲碁 igo, chineză: 圍棋 wéiqí, coreeană: 바둑 baduk) este un joc strategic pentru doi jucători, avându-şi originea undeva în vechea Chină, între anii 2000 î.e.n şi 200 î.e.n. Jocul îşi ia numele din termenul japonez 囲碁 igo, preluat în limba engleză sub forma go.
Pe scurt, objectivul jocului este de a delimita cu piesele proprii un număr cât mai mare de puncte. Regulile de joc sunt foarte simple şi pot fi învăţate cu uşurinţă. Totuşi este un joc complex, comparabil în aceast numai cu şahul.
Literatură
Următoarele cărţi de Go au fost publicate în limba română.
Iniţiere în go – Gheorghe Păun
250 de probleme de go – Gheorghe Păun
Go-ul în competiţii – Radu Baciu (disponibilă online aici)
Go, tehnici de joc – Kato Masao
Linkuri
Pagini de go
Gobase.org – Site-ul lui Jan van der Steen (colecţie de jocuri şi probleme)
Dame este un joc pentru două persoane bazat pe strategia jucătorilor. Jocul este mai puţin răspândit în Germania, fiind foarte popular în schimb Rusia şi Olanda unde se organizează adevărate campionate.
Reguli de joc
Jocul este de regulă alcătuit dintr-o tablă de şah cu 8 x 8 pătrate colorate alternativ deschis şi întunecat. Figurile de joc sunt 24 de discuri rotunde confecţionate din lemn, pentru unul culoare albă şi de culoare neagră pentru celălat jucător. Câmpul de joc îl constituie numai pătrăţelele de culoare închisă, peisele de joc deplasându-se numai diagonal înainte, câte un pătrat, caz de excepţie când poate sări peste piesa adversarului pe care o câştigă. Condiţia de a putea sări piesa adversarului este ca în spatele piesei sărite să existe un câmp (pătrat) gol. Ţelul jocului este de a ajunge pe ultimul rând de pătrăţele din partea adversarului când piesele de joc suprapuse două câte două vor fi numite „dame”. Aceste piese duble de joc pot sări diagonal de-a lungul tablei a câştigat jocul acel care a câştigat toate piesele adversarului sau l-a blocat.
Go în Japonia (1811)
