O carte joc este o carte care permite cititorului să participe în poveste făcând alegeri care afectează cursul naraţiei, care se desparte în diferite versiuni prin paragrafe sau pagini.[1][2]
Descriere
La finalul unui paragraf, cititorul are de obicei posibilitatea să aleagă o versiune narativă care poate fi urmată, fiecare opţiune conţinând o referinţă la numărul paragrafului care trebuie citit în continuare în funcţie de alegere. Cititorul poate eventual ajunge la un paragraf de final de poveste. În cele mai multe cărţi joc numai unul (sau dacă sunt mai multe, o minoritate a acestora) din paragrafele de final vor finaliza povestea cu un final “fericit”, celelalte finaluri terminînd povestea cu un “eşec”.[3]
Cărţile joc sunt scrise de obicei la persoana a doua cu cititorul asumându-şi rolul de caracter fictiv. Titlurile sunt de obicei publicate în serii conţinând mai multe cărţi, deşi au fost publicate şi cărţi joc individuale. În timp ce cărţile în mai multe serii sunt naraţii de sine stătătoare, alţii continuă naraţia pornind de la cărţile anterioare din serie.
Există trei tipuri de cărţi joc. Primul este romanul arborescent de intrigă (un exemplu este seria de cărţi joc Choose Your Own Adventure), care cere cititorului să facă o alegere dar altfel seamănă cu un roman obişnuit. Cel de al doilea tip este aventura solitară de joc de roluri (un exemplu fiind seriile de cărţi joc Tunnels and Trolls), care combină romanul arborescent de intrigă cu regulile unui joc de roluri, permiţând jocului să fie jucat fără un moderator de joc dar necesitând cumpărarea de manuale distincte. Cel de al treilea tip este cartea joc de aventură (de exemplu, seriile de cărţi joc Fighting Fantasy), care combină romanul arborescent de intrigă cu regulile simple de roluri incluse în fiecare carte.[4]
Jocurile cu discuri zburătoare sunt jucate cu discuri zburătoare (uneori denumite de comercianţi Frisbees). Unele din jocuri, precum Ultimate şi Disc golf, sunt sporturi cu substanţiali susţinători în toată lumea
Istorie
Discurile zburătoare au fost inventate în 1948 de Walter Frederick Morrison. În 13 ianuarie 1957, Wham-O a cumpărat drepturile asupra invenţiei şi a lansat jocul mai târziu sub numele de Frisbee. Jocul Ultimate, cel mai jucat joc cu discuri zburătoare, a fost dezvoltat spre finalul anilor 1960 de Joel Silver şi Jared Kass. Ăn 1976, jocul Disc golf a fost dezvoltat de Ed Headrick.
Ultimate
Ultimate (denumit adesea Ultimate Frisbee) este un sport de echipa competitiv fără contact jucat cu un disc zburător. Obiectul jocului este de a trece discul în zona adversarilor, similar cu fotbalul american. Jucătorii nu pot alerga atâta tip cât discul este la ei. Jocul a fost inventat în 1968 de Jared Kass, Ultimate se evidenţiază prin spiritul său de echipă – principiile de fair play, sportivitate, şi bucuria de a juca
Jocuri bazate pe Ultimate
Mai multe jocuri au evoluat din Ultimate, dar cu reguli diferite. Aceste jocuri sunt adesea jucate când câmpurile şi echipele disponibile sunt prea mici pentru Ultimate.
Goaltimate
Hot Box
Mini ultimate
Stop the Chump
Disc golf
Disc Golf (denumit de asemenea folf, frolf, sau frisbee golf) este un joc bazat pe regulile golfului (denumit de jucători “golf cu mingea” sau “stick golf”). El foloseşte discuri zburătoare similare cu frisbee, dar mai mici şi mai dense. Discurile sunt aruncate către o ţintă care ţine loc de “gaură”. Ţintele oficiale sunt coşuri de metal cu lanţuri pentru a reţine discurile.
Jocuri cu discuri adaptate din jocuri fără discuri
Aceste jocuri îşi au originea în alte jocuri care au fost adaptate pentru a se juca cu discurile zburătoare în locul mingii.
Aceste jocuri (individuale) pun accentul pe aruncarea şi prinderea discurilor pe baza cărora se acumulează puncte
Disc dog
Freestyle frisbee
Fricket
Fricket este un joc fără contact de aptitudini şi amuzament. Cu un disc zburător, o portiţă de 4′, şi nişte cupe de plastic te poţi distra ore întregi. Fricket este denumit adesea Cups, Suzy Sticks sau Disc Cricket. (Numele “Fricket” este derivat din combinaţia de cuvinte “Frisbee” şi “Cricket.”)
Terenul cu disc dublu
Terenul pentru Double Disc Court
Terenul cu Disc Dublu (Double Disc Court, DDC) este un sport jucat cu două discuri zburătoare. Este jucat de două echipe formate fiecare din doi jucători. Jucătorii din aceeaşi echipă staun ân aceeaşi zonă. Scopul este de a apăra o zonă de un atac al oponenţilor.
Friskee
Friskee este un sport jucat cu un disc zburător, două porţi şi două echipe. O echipă trebuie să arunce discul spre poarta celeilalte. Persoana la care este discul nu poate alerga până când nu lasă discul. Nu există arbitri şi fiecare jucător are voie să oprească un jucător al echipei adverse cu orice mijloace. dar spiritul sportiv al jocului trebuie menţinut, astfel încât sunt puţine incidente.
Friskee este un sport tânăr, jucat pentru prioma dată în 2000, dar aproape zilnic sunt din ce în ce mai mulţi jucători, Este similar cu Ultimate, dar mai puţini jucători şi mai puţine reguli[3].
Jocurile ficţionale sunt jocuri care au fost create special pentru a transpune în ficţiune activităţi reale.
Multe jocuri ficţionale au fost “translatate” înapoi în viaţa reală de către fani sau amatori de jocuri prin crearea unor piese şi reguli care să se potrivească cu descrierea dată în sursa originală. De exmplu, versiunea neoficială a lui Fizzbin poate fi regăsită în realitate, iar Mornington Crescent este jucat foarte mult pe forumurile online.
Tipuri obişnuite de jocuri ficţionale:
Jocuri de biliard
Jocuri de masă
Jocuri cu cărţi de joc
Jocuri de roluri
Sporturi
Alte jocuri
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Un sport fantastic (cunoscut şi ca rotisserie, rot, sau simulare de proprietar) este un joc unde proprietari fantastici construiesc o echipă care joacă împotriva altor proprietari fantastici pe baza statisticilor generate de jucători individuali sau echipe, în cazul unui sport profesionist. Probabil cea mai cunoscută variantă converteşte performanţele statistice în puncte care sunt compilate şi totalizate conform unei liste selectate de un manager care constuieşte o echipă fantastică. Aceste sisteme de punctaj sunt de obicei suficient de simple pentru a se putea face calcule manual de către un “comisionar al ligii”. Mai multe variante complexe folosesc modelarea pe calculator ale actualelor jocuri bazate pe intrări statistice generate de sporturile profesioniste. În sporturile fantastice există posibilitatea de a comercializa, renunţa şi aduce jucători la fel ca în cazul proprietarilor pentru sporturile reale.
Asociaţii
Asociaţia Comercială a Sporturilor Fantastice a fost înfiinţată în 1999 pentru a reprezenta industria aceasta în plină dezvoltare. Asociaţia Scriitorilor Sporturilor Fantastice a fost înfiinţată în 2004 pentru a-i reprezenta pe jurnaliştii în creştere care se ocupă exclusiv de sporturile fantastice. Asociaţia Sporturilor Fantastice a fost înfiinţată în 2006.
Loteria Montana oferă pariuri pentru sporturile fantastice
În toamna lui 2008, Loteria Montana, unul din doar cele patru state ale SUA care legalizează pariurile sportive, va oferi în premieră pariuri sportive pentru sporturile fantastice.
Un joc electronic este un joc ce foloseşte electronica pentru a crea un sistem interactiv pentru jucător. Cele mai obişnuite forme de jocuri electronice moderne sunt jocurile video, din care cauză aceşti termeni sunt adesea confundaţi. Alte forme obişnuite de jocuri electronice includ produse vizuale non-exclusive precum jocurile electronice de mână, sistemele independente (de ex. pinball sau automatele de joc), şi produsele non-vizuale specifice (de ex. jocurile audio).
Jocurile educaţionale sunt jocuri desemnate special pentru a educa oamenii referitor la un anumit subiect, pentru a extinde concepte, a accelera dezvoltarea, a înţelege un eveniment istoric sau o cultură, sau pentru a ajuta în deprinderea unor aptitudini în timpul jocului. Ele includ jocuri de masă şi cu cărţi de joc, ca şi jocuri video.
Jocuri de masă
Un joc de masă este un joc jucat cu piese plasate, îndepărtate sau mutate pe o “masă” (o suprafaţă premarcată, de obicei specifică jocului respectiv). Subiecte obişnuite pentru jocurile educaţionale de masă sunt cele geografice, masa fiind o hartă a regiunii pe care se focalizează jocul. Exemple de jocuri de masă educaţionale includ Take-off, Brain Chain şi Charge Large Board Game.
Jocuri cu cărţile de joc
Un joc cu cărţile de joc educaţional este orice joc educaţional ce foloseşte cărţile de joc, tradiţionale sau specifice jocului respectiv. În general aceste jocuri extind concepte, precum, srabilesc potriviri, etc. Jocurile flash cu cărţi de joc sunt folosite pentru a învăţa matematică, despre animale, specii de dinozauri, etc. Unele astfel de jocuri îmbunătăţesc memoria.
Jocurile cu băuturi sunt jocurile care jucătorii trebuie să consume băuturi alcoolice.
Resurse
Benn, Charles (2002). China’s Golden Age: Everyday Life in the Tang Dynasty. Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-517665-0.
Schafer, Edward H. (1963). The Golden Peaches of Samarkand: A study of T’ang Exotics. University of California Press. Berkeley and Los Angeles. 1st paperback edition: 1985. ISBN 0-520-05462-8.
Cap sau pajură este un joc de dat cu banul. Cele mai multe monezi au o parte imprimată cu capul unei persoane, precum cel al unui fost şef de stat, denumită “cap” sau “faţă”, şi un “revers”, “pajură”, cealaltă parte a banului indiferent de designul său.
În 1870 Dicţionarul lui Brewer despre Fraze şi Fabule descrie faţa într-un mod similar şi detaliază reversul ca fiind opusul capului, al feţei. Expresia “nu poate face nici cap nici pajură din el” exprimă acest concept de părţi opuse.
În general, o persoană învîrte moneda în aer, şi o a doua persoană trebuie să ghicească partea monedei care va rămâne în sus după ce banul cade pe pământ. O predicţie corectă presupune un câşrig. O altă variantă este când una din persoane ascunde moneda într-o mână punând-o peste cealaltă mână, eventual învârtind mai întâi moneda în aer. O a doua persoană trebuie să ghiceasca faţeta monezii care se găseşte în sus după ce moneda a ajuns între cele două mâini ale primului jucător.
Apple core
Aki 123
Bad Egg
Ball Tag
Blind Man’s Bluff
British Bulldog
Bullrush game
Butts Up
Capture the Flag
Cat’s cradle
Chain tag
Chinese jump rope
Chinese whispers
Chopsticks
Cocky Olly
Conkers
Cops and robbers
Dodge ball
Duck Duck Goose aka Duck, Duck, Gray Duck
Flashlight tag
Follow the Leader
Foot hockey
Four square
Forty forty
Forty-Four Home
Funnel ball
Gite (Indian)
Heads Up, Seven Up
Hide and seek
Hopscotch
Hot Lava
House
I spy
Jackpot
Jump rope
Jumpsies
Kickball
Keep Away
Kick the Can
Kingey
Kiss chase
Leapfrog
Liptoss (Leap the horse)
Mary Mack
Mother May I?
Musical chairs
Musical statues
Paper football
Postman’s Knock
Queenie, Queenie, who’s got the ball?
Radio (game)
Red Hands
Red light, green light
Red Rover
Ringolevio
Rock paper scissors
Sardines
Silent ball
Simon Says
Skipping stones aka Ducks and Drakes
Sleeping lions
Stuck in the Mud
Tag
Telephone
Thumb war
Two balls and a wall
What’s the time, Mr Wolf?
Witch’s Casket
Witch’s Pies
Zip and bong
Aceste jocuri informale sunt jucate cel mai adesea de copii fără o supraveghere din partea adulţilor, în ciuda eventualelor interdicţii ale acestora. Ele fac parte din cultura stradală a copiilor.
Un joc cu cărţi de joc este orice joc care foloseşte cărţile de joc ca echipament principal cu care se joacă jocul respectiv, care poate fi tradiţional sau un joc specific. Există nenumărate astfel de jocuri, inclusiv familii de jocuri (precum poker). Unele jocuri au reguli standard formale, în timp ce regulile pentru altele diferă în funcţie de regiune, cultură şi persoană.
Jocurile în maşini sunt jocuri jucate pentru a trece mai repede trimpul pe perioada unei călătorii cu maşina, adesea pornite de părinţi pentru a-i distra pe copii. Unele astfel de jocuri sunt create special pentru perioada călătoriilor, în timp ce altele sunt jocuri care pot fi jucate în diverse locaţii inclusiv în maşină pe perioada călătoriei.
Jocurile în maşină necesită echipament minim sau niciun echipament, făcându-le ideale pentru a fi jucate în mişcare
Un joc la pachet este un joc adăugat ca supliment la o cumpărare a unei console de joc video.
Caracteristici
Jocurile la pachet sunt jocuri distribuite în sistemul de vânzări. Unele din ele sunt schimbate ulterior cu alte jocuri mai populare, sau sunt adăugate altele, împreună cu jocul la pachet original atunci când se observă că un joc mai nou vinde mai bine sistemul. Jocurile la pachet nu sunt bine văzute în general de critici, deşi aceste jocuri sunt practic gratuite.
Jocurile la pachet sunt adesea mai plăcute decât cele vândute în magazine.
Jocurile la pachet în formate alternative
În cazul Super Nintendo Entertainment System/ Super Mario All-Stars, şi cel belgian Xbox 360s /Gears of War & Project Gotham Racing 3 jocurile au fost adăugate gratuit sub forma expediţiei prin email. Alte sisteme includ jocuri la pachet incluse într-un cip, precum Solitaire pentru Game.com.
Bowling este un joc în care jucătorii încearcă să puncteze prin lansarea unei bile de bowling pe o suprafaţă plană înspre nişte obiecte denumite popici sau pentru a ajunge mai aproape de o bilă ţintă. Există mai multe forme de bowling, una din cele mai recente fiind bowling cu zece popice iar cea mai veche datând din Egiptul antic.[1][2] Alte locuri unde s-a jucat bowling în vechime sunt Finlanda şi Yemen,[3] şi în 300 î.e.n. în Germania.[1][2] Primele reguli standardizate au fost stabilite la New York în 9 septembrie 1895.[4] Azi, bowling are aproape 95 milioane adepţi în peste nouăzeci de ţări în toată lumea.[5]
Variaţii în aer liber
Un turneu de bowling în Berrigan, New South Wales, Australia.
O a doua categorie de bowling se joacă de obicei în aer liber pe iarbă. Aici, jucătorul aruncă o minge, care este uneori excentrică din punctul de vedere al greutăţii, încercând să o aşeze cât mai aproape de un anumit punct desemnat sau o gaură din pajişte.
Variaţii incluse în această categorie:
Bowling pe iarbă
Bocce
Pétanque
Bowling irlandez de drum
Competiţii
Bowling cu patru piste în Windsor, Vermont, USA, cca 1910
Un joc cu mingea este un joc jucat cu o minge. Există multe jocuri populare şi sporturi care implică în mod obişnuit o minge sau alt obiect similar. Aceste jocuri pot fi grupate prin obiectivele generale ale jocului, unele având origine comună a jocului sau a ideii respective de joc.
Jocurile loveşte-şi-fugi, precum baseball, tenis de masă şi cricket.
Jocuri cu mingea şi racheta, precum tenis, squash şi racquetball.
Jocuri cu mâna şi prin lovirea mingii precum handbal.
Jocuri cu două ţinte, precum basket, fotbal, hockey sau lacrosse.
Jocurile de volei, inclusiv volei de plajă.
Jocurile “ţintă” precum popice sau lotball.
“Jocul cu mingea” original, al cărui obiectiv este de a păstra mingea prin deplasare continuă.
Jocurile loveşte-şi-fugi, sau jocurile cu baze (locuri sigure) pentru a evita confuzia cu jocurile de club precum golf sau hockey, sunt jocuri de câmp jucate de două echipe. Echipele alternează între rolurile de “lovire” şi “fugă”, numite uneori “la bătaie” şi “pe câmp”, sau simplu înăuntru şi afară. Numai echipa aflată la bătaie poate câştiga puncte, astfel încât echip aflată pe câmp este în defensivă, dar ele au şanse egale în ambele roluri. Jocul se termin mai degrabă după obţinerea unui anumit număr de puncte decât după un anumit timp.
Un jucător din echipa aflată în câmp pune mingea în joc în funcţie de regulile jocului. Unul din jucătorii aflaţi la bătaie încearcă să lovească mingea, de obicei cu o “bâtă”.
După lovirea mingii, cel care a lovit-o poate deveni un alergător încercând să ajungă la o “bază” sau un loc sigur. Cât timp se găseşte într-un loc sigur, alergătorul este protejaz de echipa din câmp şi se află într-o poziţie de marcare. Părăsirea locurilor sigure supune alergătorul la pericolele din afară. Echipele schimbă rolurile atunci când echipa aflată în câmp scoate echipa aflată la bătaie în afară, în funcţie de joc. În jocul modern de baseball jucătorii din câmp scot trei jucători afară; în cricket, scot toţi jucătorii cu excepţia unuia.
Unele jocuri permit mai mulţi alergători iar altele au multiple baze care funcţionează secvenţial. Lovirea poate avea loc, şi alergarea poate începe, de la una din baze. Deplasarea între acele “locuri sigure” este guvernată de regulile specifice ale jocului.
Jocurile de cricket şi baseball sunt două din cele mai populare jocurei din această familie.
Exemple
Exemple de jocuri loveşte-şi-fugi:
Baseball – patru baze
Baseball englez – patru posturi
Brännboll – patru baze
Cricket – două porţi
Lapta – două salos (baze)
Bat-and-Trap
The Massachusetts Game – patru baze
Oina – jocul naţional românesc
One (Two, Three, or Four) Old Cat – variabil
Over-the-line – qv
Pesäpallo – patru baze
Rounders – patru baze sau posturi
Scrub baseball – patru baze (nu este un joc de echipă per se)
Softball – patru baze
Spanish Wiffleball – două baze sau posturi
Stickball – variabil
Stool ball – două stool
Town ball – variabil
Vigoro – două porţi
Lovirea mingii cu o “bâtă” sau orice tip de băţ nu este crucială. Aceste jocuri pot folosi piciorul sau mâna. Regulile lor pot fi similare sau chiar identice cu baseball. Primele două folosesc o bâtă de softball de 35 cm.
Kickball – patru baze, denumit uneori soccer baseball
Matball – kickball cu gym mats pentru baze
Punchball – patru baze, denumit uneori baseball în stil volei
Ultimate
Terenul pentru Double Disc Court
Red Dwarf
Box Cover
Cotorul de măr (Apple core)
Un turneu de bowling în Berrigan, New South Wales, Australia.
Bowling cu patru piste în Windsor, Vermont, USA, cca 1910
La bătaie, într-un meci de baseball