Un joc de aventură este un joc video în care jucătorii îşi asumă rolul de protagonişti într-o poveste interactivă condusă prin explorarea şi rezolvarea de puzzle în loc de confruntări fizice precum lupta.[1] Termenul îşi are originea în jocul din anii 1970 Adventure[2][3] şi este legat de stilul de joc din acel joc, mai degrabă decât nararea unei poveşti.[1]
Focalizarea jocurilor de aventură pe poveşti permite inspirarea din alte media precum literatura sau filmul. Jocurile de aventură acoperă multe varietăţi de genuri literare precum literatura fantastică, ştiinţifico-fantastică, mister, horror, şi comedie. Aproape toate jocurile de aventură sunt create penru un singur jucător, bazându-se pe poveste şi caracter. Întrucât aceste jocuri necesită caractere şi planuri profunde, dezvoltarea caracterului tinde să urmărească ascensiunea personală şi emoţională, mai degrabă decât dezvoltarea jocului în sine.[1]
Popularitatea jocurilor de aventură a fost maximă în finalul anilor 1980 şi mijlocul anilor 1990, când mulţi considerau acest gen ca fiind cel mai avansat din punct de vedere tehnic, şi acum fiind conmsiderat uneori ca un gen de nişă.[4]
Mystery Manor – site dedicated to adventure games, with lots content such as walkthroughs, music, screenshots, and more.
Adventure Point – An extremely useful resource for getting info on over 1200 graphic and text adventure games. Each graphic adventure in the extensive database has its own page and includes screenshots, a brief synopsis of what the game is like, plus a star rating. One novel approach involves listing adventure games by sub-category; puzzle, story, history, educational …. -type game, etc..
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Un joc de acţiune-aventură este un joc video care combină elemente din jocul de aventură cu diferite elemente din jocul de acţiune. Este probabil cel mai larg şi mai divers gen de jocuri, şi poate include multe jocuri care ar putea fi incluse mai bine în genuri mai apropiate. Primul joc cunoscut din acest gen a fost jocul Atari 2600 Adventure (1979).[1]
Odată cu declinul jocurilor de aventură, folosirea termenului (şi termenul hibrid “acţiune-aventură”) a devenit mai liberal. Nu este neobişnuit pentru jocuri să folosească termenii “aventură” sau “acţiune aventură” pentru a descrie genul de ficţiune de care aparţine un joc, şi nu jocul în sine, spre supărarea puritanilor jocurilor de aventură.
Aceasta este o distincţie între genurile tematice şi genurile de joc, întrucât în acest caz au înţelesuri şi etimologii foarte diferite. “Aventura” este o referire la Colossal Cave Adventure şi nu are nicio semnificaţie tematică sau narativă şi nicio legătură cu filmele de aventură. Similar, deşi jocurile de acţiune obişnuite au teme violente similare filmelor de acţiune, aceasta nu este obligatorie.
Jocul de acţiune-aventură este un gen hibrid, şi astfel definiţia este foarte cuprinzătoare, făcând astfel din ea cel mai mare gen de jocuri video şi pe calculator. De obicei jocurile de aventură pure conţin probleme situaţionale pentru jucător care trebuiesc rezolvate, cu acţiune foarte puţină sau deloc. Dacă există acţiune, aceasta este în general atribuită minijocurlor izolate. Jocurile de acţiune pură au un joc bazat pe interacţiuni în timp real care solicită reflexele. Deci, jocurile de acţiune-aventură angajează atât reflexele cât şi capacitatea de a rezolva probleme, în situaţii care pot fi atât violente cât şi non-violente.
Studii au arătat că bărbaţii tind să fie atraşi de jocurile de acţiune-aventură mai mult decât femeile.[2][3]
Referinţe
^ Wolf, Mark J. P.; Perron, Bernard, eds (2003). “Foreward”. Video Game Theory Reader. Routledge. p. x. ISBN 0-415-96878-0.
^ Heeter, Carrie; Kaitlan Chunhui Chu, Rhonda Egidio, Punya Mishra, Leigh Graves-Wolf (November 2004) (PDF). Do Girls Prefer Games Designed by Girls?.
^ Wartella, Ellen (September 2002). “New Generations – New Media” (in English) (PDF). Nordicom Review (Gothenburg, Sweden: Nordicom) 23 (1-2): 26. ISSN 1403-1108.
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Un joc de acţiune este un gen de joc video care pune accentul pe provocările fizice, inclusiv coordonarea mână-ochi şi timpul de reacţie. Jocurile de acţiune este un gen vast care include diverse subgenuri precum, jocurile de luptă, trăgători, şi jocuri de platformă.[1]
Definirea elementelor
Jocurile de acţiune includ orice joc unde majoritatea întrecerilor sunt teste fizice de aptitudini. Jocurile de acţiune pot uneori incorpora şi alte întreceri precum curse, puzzles, sau colectarea de obiecte, dar acestea nu sunt elemente centrale în joc. Jucătorii pot de asemenea face faţă unor provocări tactice şi de explorare, dar aceste jocuri cer în primul rând şi în principal viteză mare de reacţie şi o bună coordonare mână-ochi. Jucătorul este adesea sub presiunea timpului, şi nu există timp suficient pentru planificări strategice. În general, cu cât jocurile de acţiune sunt mai rapide, cu atât sunt mai provocatoare. Jocurile de acţiune pot implica uneori rezolvarea de puzzle, dar de obicei acestea sun simple întrucât jucătorul este sub o puternică presiune de timp.[1]
Horror de supravieţuire este un gen de joc video inspirat din filmele horror în care obiecivul primar al jucătorului este să supravieţuiască sau să scape dintr-o ficţiune tipică horror, presărată de obicei cu anumite fiinţe zombie sau supranaturale.[1] Acest gen foloseşte în mod liber elemente atât din filmele japoneze horror cât şi western.[2][3] Termenul de “horror de supravieţuire” a fost folosit pentru prima dată în versiunea originală japoneză a lui Resident Evil (1996),[4] deşi au existat mai multe jocuri anterioare, precum Sweet Home[1] şi Alone in the Dark, care au folosit cele mai multe din convenţiile asociate cu acest gen. De atunci termenul s-a folosit pentru a descrie jocuri de o natură similară, inclusiv unele realizate înainte de Resident Evil.[5] Deşi acest gen este definit pe larg de convenţiile ficţiunii horror, jocurile de supravieţuire implică un joc focalizat pe vulnerabilitate şi lipsa de pregătire.[6]
Un joc video este un joc electronic care implică interacţiunea cu o interfaţă de utilizator pentru a genera feedback vizual pe un dispozitiv video. Cuvântul video din jocuri video se referă în mod tradiţional la un dispozitiv de afişare cu raster.[1] În prezent termenul “jocuri video” presupune orice tip de dispozitiv de afişare. Sistemele electronice folosite pentru a juca jocurile video sunt cunoscute ca platforme; exemple de astfel de platforme sunt calculatoarele personale şi consolele pentru jocuri video. Aceste platforme pot fi de la calculatoare foarte mari la mici dispozitive manuale. Jocurile video specializate precum arcade, aşa cum erau cunoscute înainte, au început să nu mai fie jucate.
Dispozitivul de intrare folosit pentru a manipula jocurile video este denumit controler de joc, şi diferă în funcţie de platformă. De exemplu, un controler de consolă dedicat poate consta doar dintr-un buton şi un joystick. Altul, poate avea o mulţime de butoane şi unul sau dou joystickuri. Jocurile pe calculator timpurii necesitau adesea o tastatură pentru joc, sau jucătorul trebuia să cumpere un joystick separat cu cel puţin un buton. Multe jocuri pe calculator moderne permit, sau chiar impun, ca jucătorul să folosească o tastatură şi un mouse simultan.
Jocurile video folosesc de asemenea şi alte modalităţi de interacţie şi informare a jucătorului. Audio este aproape universal, folosind dispozitive de reproducere a sunetelor, precum dufuzoare şi căşti. Dar pot exista şi alte feedback-uri via periferice care crează senzaţii, precum vibraţiile.
Există un mare număr de jocuri şi obiceiuri tradiţionale de Paşti în lumea creştină. Multe din aceste jocuri folosesc ouăle de Paşti. Deşi adoptate în tradiţia creştină a Paştelui, aceste jocuri se bazează probabil pe culturile antice ale fertilităţii[1] (acesta este un exemplu clasic de sincretism). Din acestea, cele mai cunoscute şi mai populare păstrate până în timpurile noastre sunt rostogolirea oului, vânarea oului, lovirea oului, şi dansul oului. Regulile lor variază în funcţie de cultură şi locaţie geografică. În acelaşi timp, există şi obiceiuri peculiare mai puţin cunoscute. Locurile de divertisment pentru copii şi grădiniţele inventează mereu noi jocuri de Paşti, adesea adaptându-le din subiecte de Paşti binecunoscute, precum puzzle cu cuvinte legate de această sărbătoare.
Note
^ Venetia Newall (1971) An Egg at Easter: A Folklore Study, p. 321
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Jocul de masă este un termen generic pentru jocurile pe planşetă, jocurile cu cărţi de joc, jocurile cu zaruri, jocurile de război miniaturale, jocurile de aranjare a pieselor şi alte jocuri care sunt jucate de obicei pe o masă sau pe altă suprafaţă plană. Termenul este folosit pentru a distinge aceste tipuri de jocuri de sporturi şi de jocurile video, care se bucură în prezent de o popularitate mai mare decât cele mai multe jocuri de masă.
Termenul este folosit de asemenea pentru a distinge jocurile de roluri de jocurile video de roluri, deşi jocurile de roluri nu necesită o suprafaţă de joc.
În jocurile de noroc în cazinouri, termenul “joc de masă” este folosit pentru a distinge jocuri precum blackjack, craps, ruleta şi baccarat, jucate pe o masă şi operate de unul sau mai mulţi dealeri, de maşina cu sloturi. Termenul are sens prin aceea că unele jurisdicţii permit cazinourilor să posede doar sloturi şi nu jocuri de masă, sau (în rare cazuri) invers.
Tipuri
Jocurile de masă se pot clasifica în funcţie de forma generală sau echipamentul folosit.
Jocuri pe planşetă
Jocuri cu cărţi de joc
Jocuri cu zaruri
Jocuri miniaturale
Jocuri de roluri
Jocuri hârtie şi creion
Jocuri precum şah şi table sunt exemple de jocuri aparţinând categoriei de jocuri de planşetă. Alte jocuri folosesc diferite atribute şi nu pot fi clasificate fără echivoc (de ex. monopoly foloseşte o planşetă dar şi zaruri şi cărţi de joc).
Pentru mai multe din aceste categorii există subcategorii şi chiar sub-sub-categorii sau genuri.
Clasificare în funcţie de şansă
O clasificare mai sistematică diferenţiază jocurile de masă în funcţie de şansa implicată. Două elemente fundamental diferite de şansă pot fi importante în joc: şansa datorită unui rezultat nesigur (de ex. la rularea zarurilor sau cărţi care se împart în timpul jocului), şi şansa datorită unei situaţii nesigure (de ex. poziţia oponentului). Jocurile în care incertitudinea rezultatulu joacă un rol se numesc jocuri stochastice (spre deosebire de jocurile deterministe), iar jocurile în care incertitudinea stării contează se numesc jocuri informative parţiale (sau imperfecte), spre deosebie de jocurile informative complete.
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Un joc de stradă este un sport sau un joc jucat pe străzile oraşelor mai degrabă decât pe un teren special. Jocurile de stradă sunt de obicei simple activităţi agreabile jucate de copii într-un mod cât mai convenabil cu putinţă. Unele din ele s-au dezvoltat ajungând şa nivel de concursuri prin turnee organizate, precum stickball.
Atunci când jocurile de stradă au la bază un sport organizat regulile se schimbă de obicei mult, pentru a se adapta situaţiei. Mingile din sporturile specifice sunt înlocuite de obicei cu mingi ieftine de plastic.
Lista jocurilor de stradă
Stickball, o variantă urbană a baseball-ului
Hit the Bat, o altă variantă a baseball-ului
Basket de stradă
Streetball
Handbal chinez, o variantă a handbalului american
Skully, “golful omului sărac”, jucat cu capse de la sticelele de băuturi
Ringolevio, un joc cu două echipe şi elemente amestecate din Tag şi Hide and seek
etc.
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Un spectacol cu jocuri (game show) este de obicei un program de televiziune în care membrii din public sau celebrităţi, uneori organizaţi în echipe, joacă un joc care implică răspunsul la întrebări sau rezolvarea unor probleme contra bani sau alte premii. În unele spectacole competitorii luptă împotriva altor jucători sau a altei echipe în timp ce în alte spectacole competitorii încearcă împreună să obţină un scor sau un rezultat cât mai mare. Spectacolele cu jocuri premiază adesea jucătorii cu premii în bani, călătorii şi bunuri şi servicii oferite de sponsorii emisiunii. Multe jocuri de televiziune descind din jocuri de radio similare
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Un joc de roluri (role-playing game, RPG; scris în engleză şi ca roleplaying game) este un joc în care participanţii îşi asumă roluri de caractere fictive.[1] Participanţii decid asupra acţiunilor caracterelor lor pe baza caracterizărilor lor,[1] iar acţiunile au succes sau eşuează conform unui sistem formal de reguli şi linii de conduită.[2] Conform acestor reguli, jucătorii au libertatea să omprovizeze; alegerea lor trasează direcţia şi rezultatul jocului.[2]
Cele mai multe jocuri de roluri sunt conduse ca o dramă radio: se foloseşte doar vorbirea. Un jucător, coordonatorul de joc, crează o situaţie în care fiecare jucător joacă rolul unui singurcaracter.[2] Coordonatorul descrie lumea jocului şi locuitorii acesteia: ceilalţi jucători descriu acţiunile pe care doresc să le ia caracterele lor, iar coordonatorul descrie modalităţile de obţinere a rezultatelor. Unele rezultate sunt determinate de sistemul jocului, iat altele sunt alese de coordonator.[2] Există o varietate de jocuri de roluri în care jucătorii mimează acţiunile fizice ale caracterelor lor, cunoscute ca jocuri de roluri cu acţiune în direct (live action role-playing games, LARP).[3]
Un gen de joc video este considerat de asemenea ca incluzând jocuri de roluri. Deşi aceste jocuri nu implică jocul de roluri,[1] ele şi-au căpătat numele de la setările şi mecanismele jocurilor de la care şi-au tras originea încă din perioada timpurie a jocurilor de roluri.[4] Datorită popularităţii jocurilor video, termenul “joc de rol” şi “RPG” au fost amândouă, până la un anumit nivel, cooptate de industria jocurilor video; drept rezultat, jocurile în care jucătorii joacă roluri de caractere se numesc uneori jocuri de roluri “pix şi hârtie” (“pen and paper”) sau “tabletop”,[2] deşi nu sunt necesare pentru acestea nici pix, nici hîrtie, nici masă.[2]
Jocurile în localurile publice sunt jocuri care se desfăşoară într-un local, bar, han, restaurant sau cârciumă, de obicei jocuri tradiţionale. Cele mai multe sunt jocuri de sală, deşi există şi câteva jucate în grădini publice.
Istoria jocurilor în localurile publice
De la tavernele romane care ofereau jocuri precum Dame la localurile moderne cu maşini electronice cu întrebări, jocurile au fost asociate mult timp cu localurile în care se bea. Richard Boston în Beer and Skittles spune că prima reglementare pentru controlul naţional al localurilor publice a fost pentru jocuri. Statutul lui Henry VII din 1495 restricţiona “jocurile de sală care distrăgeau oamenii de la antrenamentele cu arcul”. Jocurile asociate cu localurile publice erau diversificate, de la jocurile cu cărţi de joc precum cribbage şi cele de aruncare precum darts, trecând prin sporturile fizice precum cicket, până la jocuri sângeroase precum lupta de cocoşi.
În ciuda marii popularităţi printre tineri, maşinile Flipper au funcţionat în localurile publice doar din anii 1940 până în anii 1980.
Începând cu anii 1970, automatele şi jocurile video (precum Space Invaders) au ajuns foarte răspândite în localurile publice, determinând un declin al jocurilor tradiţionale. În timpul anilor 1990, în special în Anglia, au ajuns foarte populare jocurile cu întrebări.
Referinţe
Finn, Timothy: Pub Games of England (Oleander Press)
Flipper (Pinball) este un tip de joc arcade, care funcţionează de obicei cu monezi, şi în care un jucător încearcă să facă cât mai multe puncte manipulând una sau mai multe bile într-un teren aflat sub o protecţie din geam denumit maşină Flipper. Obiectivul principal al jocului este să faci cât mai multe puncte posibile. Scopul secundar este să maximizezi timpul petrecut la joc (câştigând bile suplimentare şi păstrând bila în joc cât mai mult timp posibil) şi să cîştigi jocuri gratuite (cunoscute sub numele de replay)
Linkuri
Internet Pinball Database World’s largest online searchable database of pinball machines covering over 100 years of manufacturing, with over 30,000 images of games, game related documents, ratings, comments, and links to additional resources.
Pinside.com Hosting the World Pinball Top 100, an extensive system that lets players rate games on many different aspects (design, sounds, flow, etc..). Also home of the Solid State Pinball Archive, a place to manage and showcase your collection and put your self on the World Pinball Map.
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
Jocurile de petreceri sunt jocurile care au în comun mai multe caracteristici adecvate unei distracţii în cadrul unei întâlniri sociale de dimensiuni moderate.
Numărul participanţilor este flexibil şi destul de mare. Jocurile de masă tradiţionale cu mai mulţi jucători se joacă de obicei cu 4+6 jucători, în timp ce jocurile de petreceri nu au o limită superioară. Unele jocur devin dificile la un număr de 12+15 participanţi, dar chiar şi atunci se mai acceptă noi jucători. Multe jocuri de petrecere precum Şaradele împart pur şi simplu participanţii în două sau mai multe echipe, în timp ce Werewolf (Unde este lupul) dau câte un rol fiecărui jucător.
Cooperarea dintre jucători este încurajată. Foarte puţine jocuri de petrecere au scoruri individuale, unele nefolosind în niciun fel scorul.
Jucătorii pot intra în joc la nivele diferite de dificultate, în funcţie de preferinţe.
Jucătorii nu trebuie să aştepte mult timp pentru a juca. Atunci când trebuie să aştepţi mult timp pentru a-ţi veni rândul, devine plictisitor.
Jocul este distractiv pentru spectatori. Multe din ele includ şi elemente umoristice.
Jucătorii sunt arareori eliminaţi.
Echipamentul folosit nu depinde de numărul jucătorilor.
Jocurile de petereceri nu implică de obicei cheltuieli.
Cele mai cunoscute jocuri de petreceri
1000 Blank White Cards
Apples to Apples
Articulate
Bat a rat
Balderdash
Botticelli
Bobby’s World
Buck buck
Black Magic
Bugs
Catch Phrase
Categories
Celebrity
Charades
Consequences
Couch Of Power
Drinking games
Cranium
Eat Poop You Cat
Fictionary
GiftTRAP
If
Mafia
Murder mystery games
Outburst
Pictionary
Psychiatrist
Scissors
Scruples
Seven minutes in heaven
Shout about movies
Silent football
Spin the bottle
Strip poker
Squeak Piggy Squeak
Taboo
The Priest of the Parish
Treasure Hunt
Truth or Dare?
Trivial Pursuit
Twenty questions
White Elephant Gift Exchange
Zip and bong
Jocuri de petreceri pentru copii
Niciunul din jocurile de mai sus nu sunt potrivite pentru copii. Jocurile de petreceri tradiţionale pentru copii includ:
Blind Man’s Bluff
The Chocolate Game
The Farmer’s In His Den
Hot Potato
Hunt the Thimble
Musical Chairs
Oranges and Lemons
Pass the Parcel
Pin the Tail on the Donkey
Pinata
Poor Pussy
Wink Murder
Duck Duck Goose
Jocuri de petrecere video
Exemple de jocuri video de petreceri:
Crash Bash
Dance Dance Revolution
Everyparty
Eye Toy
Fuzion Frenzy
Guitar Hero
Micro Machines
Rayman Raving Rabbids
Rock Band
Singstar
Sonic Shuffle
Super Smash Bros.
WarioWare
You Don’t Know Jack
Buzz!
Getter Love!!
(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU)
Aveţi nevoie de un webmaster? Click AICI. Tel. 0745-526896
În jocul cu mai mulţi jucători[1] jucătorii pot fi oponenţi independenţi, echipe, sau o singură echiă care joacă împreună. Jocul cu mai mulţi jucători independenţi este dificil de analizat formal într-o teorie a jocului întrucât jucătorii pot forma coaliţii.[2]
Teoria jocului
John Nash a demonstrat că jocurile cu mai mulţi jucători au o soluţie stabilă întrucât acele coaliţii dintre jucători nu sunt permise. El a câştigat premiul Nobel pentru economie pentru acest important rezultat care a extins teoria von Neumann la jocurile de sumă zero. O astfel de strategie stabilă este denumită echilibrul Nash.[3]
Dacă cooperarea dintre jucători este permisă, atunci jocul devine mult mai complex. Multe concepte au fost dezvoltate pentru a analiza astfel de jocuri. Deşi unele au avut un succes parţial ăn domeniile economiei, politicii şi conflictului, nu s-a dezvoltat încă nicio teorie general valabilă.[3]
În teoria cuantei de joc s.a descoperit că introducerea cuantei de informaţie ăn jocul cu mai mulţi jucători a permis un nou tip de strategie a echilibrului care nu se găseşte în jocurile tradiţionale. Restricţiile în alegerile jucătorilor poate avea efectul unui contract prin prevenirea situaţiilor în care jucătorii ar putea profita de trădare.[4]
Tipuri
Exemple de astfel de tiputi de jocuri includ:
Şarade – un joc de peterecere în care jucătorii mimează şi ghicesc titluri.[5]
Contract Bridge – un joc de cărţi dintre două echipe a câte doi jucători.[5]
Counter-strike – un joc video jucat de individuali sau echipe.[6]
Diplomacy – până la şapte jucători negociază soarta Europei.[7]
Lord of the Rings – un joc de masă în care jucătorii cooperează şi se sacrifică chiar pentru a distruge Inelul.[8]
Monopoly – un joc de masă despre comerţul cu proprietăţi şi închirieri.[9]
Poker – un joc de noroc jucat de obicei cu cca. şapte jucători.[10]
Jocul cu laser este un sport de echipă sau individual unde jucătorii încearcă să puncteze prin tragere la ţintă, de obicei cu un dispozitiv emiţător de infraroşii de mână. Ţintele sensibile la infaroşu sunt de obicei îmbrăcate de toţi jucătorii şi sunt uneori integrate în zona în care se desfăşoară jocul. Încă de la naşterea sa în1979, prin lansarea Star Trek Electronic Phasers fabricat de South Bend, jocul cu lasr a evoluat atît ca joc de sală cât şi în aer liber, şi poate include simulări de luptă, jocuri de roluri, sau evenimente sportive competiţionale care includ configurări tactice şi ţeluri exacte.
Deşi numele implică folosirea de lasere, laserele reale nu sunt de obicei folosite cu excepţia dispozitivelor de ţintă. Elementul de transmitere actual al aproape tuturor dispozitivelor laser este o Diodă cu Emisie de Lumină (LED) infraroşie similară celor folosite în telecomenzi. Termenul laser este practic folosit în scop comercial. Dispozitivele de ţintire computerizate deţinute de fiecare jucător emit în fapt un flux scurt de infraroşii care conţin un semnal de identificare, iar ţinta înregistrează semnalul când este atinsă de flux. În multe cazurim dispozitivul de ţintire conţine un laser vizibil pentru a ajuta jucătorul în fixarea ţintei. Jocul cu laser este similar cu paintball, nerf, airsoft şi alte simulări de trasgeri sau sporturi de ţintă, dar diferă prin folosirea unui sistem computerizat de control. Sistemul computerizat oferă posibilitatea evidenţei scorului ca şi respectarea anumitor reguli – precum o perioadă obligatorie în care un jucător nu poate trage după ce a fost lovit de un alt jucător. Cele mai multe echipamente pentru jocurile cu laser pot fi folosite pentru un stil de joc, reguli, timing şi scopuri, cunoscute drept un format de joc, comutând apoi rapid la alt format de joc. Diferenţele pot include comutarea de la jocul individual la cel colectiv, sau de la interacţia directă a jucătorului la reguli gen asediu, cu software alterând atât jocul general cât şi comportarea echipamentului. Multe sisteme de joc cu laser moderne permit foloisirea diferitelor caracteristici per individ sau pe alte considerente, pe baza progreselor jocului sau a performanţelor de joc individuale, permiţînd o mai mare personalizare.
Jocurile cu laser necesită echipamente specializate, robuste, şi de obicei necesită software puternic şi proprietar pentru scor. Echipamentul proprietar este creat de mai mulţi fabricanţi. Unii furnizori oferă orice de la echipament personal la componente pentru arenă interactivă precum “mine” sau “baze”, la afişaje de scor în timp real, “antagonişti virtuali” interactivi şi construcţii fizice de arenă. Există de asemenea specificaţii în sursă deschisă pentru crearea echipamentelor laser de către amatori (de ex., EWoW,[1] MilesTag[2] care au fost de asemenea folosite şi de unii fabricanţi, şi duinoTag[3].)
Jocul cu laser este popular pentru o mare diversitate de vârste. El este considerat ca fiind mai puţin dureros decât painball datorită lipsei proiectilelor fizice, în timp ce versiunile de sală pot fi considerate mai puţin solicitante fizic întrucât multe săli interzic alergarea şi mişcările violente.
Un joc la Moody Bible Institute
